CREÁSTA creste s. f. 1. Excrescentza carnoasa de obicei roshie shi dintzata sau motz de pene care le au pe cap unele pasari. ◊ Compus: creastacocoshului = a) planta erbacee cu frunze ovale cu flori roshii sau galbene reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispushi pe fatza interioara a frunzelor (Polystichum braunii shi lobatum); c) numele unei ciuperci mari comestibile cu tulpina carnoasa groasa foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminentza osoasa alungita shi cu marginea ascutzita. 2. Partea cea mai de sus a unui munte a unei case a unui copac a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperish. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectzie dintre fatza unui taluz shi suprafatza terenului natural sau a platformei unui rambleu. Lat. crista.

creasta sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~este / E: ml crista] 1 Excrescentza carnoasa (de obicei roshie) dintzata pe capul unor pasari. 2 (Bot; reg; ic) ~tacocoshului Planta ierboasa (Celosia cristata) cu flori mici roshii sau galbene reunite in varful tulpinii pe o axa dilatata in forma de creasta ondulata. 3 (Bot; reg; iae) Planta ierboasa cu flori roshii sau liliachii Si: braban (Dentaria grandulosa). 45 (Bot; reg; iae) Planta ierboasa cu foi lanceolate cu spori de marime mijlocie foarte bombatzi sau cu spori foarte mici aproape plani dispushi pe fatza interioara a frunzelor (Aspidium Braunit sau lobatum). 6 (Bot; reg; iae) Talpagashtei (Chenopodium rubrum). 7 (Bot; reg; iae) Ciuperca mare fragila comestibila cu tulpina carnoasa alba care se pune la uscat Si: (reg) barbacaprei buretecretz meloshel opintici togmagel (Dryodon carelloides). 8 (Bot; reg; iae) Ramurele (Ramaria borytis). 9 (Bot; reg; iae) Iarbaficatului. 10 (Bot; reg; iae) Clocotici (Rhinantus alpinu). 11 (Bot; reg; iae) Motzulcurcanului (Amaranthus condatus). 12 (Bot; reg; iae) Spilcutze (Tanacetum vulgare). 13 (Bot; reg; ic) ~tagainii Ramurele. 14 (Bot; reg; ic) ~marunta Togmagel (Ramaria crispata). 15 (Pan) Motz de pene (de alta culoare) la capul unor specii de pasari. 16 (Pan) Pieptanatura in forma de creasta. 17 (Fig) Taietura lunga shi ingusta. 18 (Fig) Crestatura. 19 (Spc; shis) ~estele cracilor Fiecare dintre cele doua scobituri in osia din spate a carului. 20 (Spc) Parte de jos a trunchiului de copac taiat in unghi ascutzit. 21 Bucata taiata din ceva crestat. 22 (Psr) Crestalau. 23 Parte superioara a unui zid acoperit de streashina. 24 Varf al casei tzaraneshti adesea impodobit cu figuri sculptate in lemn. 25 Ornament in zigzag. 26 (Spc; ic) ~tagainii Ornament incizat pe mobile. 27 Parte a unei plante care prezinta crestaturi. 28 Parte de sus a unui obiect formata din coltzuri k o creasta (1) de cocosh. 29 Varfuri ale unui shir de muntzi formand un contur cu ridicaturi shi adancituri. 30 Partea cea mai inalta in forma de linie a unui val. 31 Varf al unui arbore. 32 (Spc) Varf al molidului crescut in ultimul an. 33 Ridicatura lunga shi ingusta. 34 (Atm) Proeminentza osoasa. 35 Coama de acoperish. 36 (Is) ~ de taluz Linia de intersectzie dintre fatza unui taluz shi suprafatza terenului natural sau a platformei unui rambleu. corectata

CREÁSTA creste s. f. 1. Excrescentza carnoasa de obicei roshie shi dintzata sau motz de pene care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creastacocoshului = a) planta erbacee cu frunze ovale cu flori roshii sau galbene reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispushi pe fatza interioara a frunzelor (Polystichum braunii shi lobatum); c) numele unei ciuperci mari comestibile cu tulpina carnoasa groasa foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminentza osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte a unei case a unui copac a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperish. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectzie dintre fatza unui taluz shi suprafatza terenului natural sau a platformei unui rambleu. Lat. crista.

CREÁSTA creste s. f. 1. Excrescentza carnoasa roshie dintzata care o au la cap unele pasari. In pod miauna motanii la curcani vinatai creasta SHi cu pasuri melancolici meditind umblan ograda. EMINESCU N. 42. Creasta batuta = creasta indesata. Nu apuca bine sa arunce grauntzele shi pe data din toate coltzurile ograzii rasarira gaini negre albe cocoshi cu creasta batuta puici bogliete ratze lesheshti. DUNAREANU N. 20. ◊ Compus: creastacocoshului = a) nume dat mai multor plante erbacee cu flori mici roshii sau galbene (Celosia cristata); b) numele unei ferigi cu sporii dispushi pe fatza interioara a foilor (Aspidium Braunii); c) numele unei ciuperci comestibile (Clavaria flava). 2. Motz de pene carel au unele pasari pe cap. SHi cind aproape sa scot pupaza afara nu shtiu cum se face k ma spariu de creasta ei cea rotata. CREANGA A. 53. Pupaze cu creste baltzate grauri pestritzi sitari dropii shi ierunci toate picau k fermecate cind ieshea el la vinatoare. ODOBESCU S. III 180. Rindunea cu alba creasta Nu mai bate la fereastra. ALECSANDRI P. P. 332. ♦ Fig. Frizura pieptanatura. Locotenentul dind de lumina shi de lume ishi indrepta creasta ishi trase tunica de la spate shi facind doi pashi se opri. D. ZAMFIRESCU R. 161. 3. Partea cea mai de sus (uneori cu coltzuri shi crestaturi) a unui munte (v. virf) a unei case (v. coama) a unei fortificatzii (v. crenel) a unui copac a unui val de apa etc. Dincoace muntele namila nalta Capatzinoasa cu creasta de cremene. DESHLIU G. 26. Cu noaptea in cap unele carutze rasareau pe creasta shoselei. PREDA I. 135. Calare pe creasta casei batea cuie in shindrila. STANCU D. 147. Sub cei doi ulmi cu creasta infiorata de vint apa tzishneshte cristalina. C. PETRESCU S. 141. Trei pruni fratzini ce stau sa moara ishi scutur creasta lor bolnava. GOGA P. 19. Cei doi pescari... stateau in usha colibei privind in tacere crestele spumoase. DUNAREANU CH. 187. Voinicii cai spumau in salt; SHin creasta coifului inalt Prin vulturi vintul viu vuia. COSHBUC P. I 56. TZevile cei pindesc de pe crestele fortului... ODOBESCU S. III 592. Nici o lampa nu stralucea pe creasta crenelurilor. NEGRUZZI S. II 48.

CREÁSTA créste f. 1) Excrescentza cornoasa roshie sau smoc de pene de pe capul unor pasari. 2) Partea cea mai de sus a unui munte a unei case a unui val de apa etc. ~a dealului. [G.D. crestei; Sil. creas] /<lat. crista

creasta f. 1. motzul sau coroana ce au unele pasari pe cap: creasta cocoshului numele unei plante de podoaba cu florile mici roshii (Celosia cristata) shi al unei delicioase ciuperci comestibile (Clavaria flava); 2. partea de sus a unui zid acoperit cu streashina: ziduri cu creste inalte OD.; 3. fig. creshtet: creasta muntzilor. [Lat. CRISTA].

creásta f. pl. este (lat. crĭsta it. pv. sp. cresta fr. crête). Motz de carne saŭ de pele ingroshata cum are la cap cocoshu shi alte pasarĭ shi unele reptile. Fig. Muche punct culminant: creasta caseĭ a dealuluĭ. Creasta cocoshuluĭ o planta din familia amarantuluĭ (celosia cristata). Trans. O planta labiata numita shi talpa gishteĭ (leonurus cardiaca). O cĭuperca foarte gustoasa (clavaria flava).

creásta s. f. g.d. art. créstei; pl. créste

creásta s. f. g.d. art. créstei; pl. créste

CREÁSTA s. 1. (GEOGR.) coama creshtet culme muchie spinare spranceana (pop.) culmish. (O ~ prelunga de munte.) 2. v. varf. 3. v. coama. 4. v. spinare. 5. (BOT.) creastacocoshului = a) (Clavaria flava) (reg.) meloshel opintic tocmagel barbacaprei buretecretz labamatzei; b) (Celosia cristata) (inv.) amaranta. 6. (ANAT.) creasta epidermica v. creasta papilara; creasta papilara = creasta epidermica.

CREÁSTA s. v. masea ravar.

CREASTA s. 1. (GEOGR.) coama creshtet culme muchie spinare sprinceana (pop.) culmish. (O ~ prelunga de munte.) 2. (GEOGR.) creshtet culme pisc virf (rar) obirshie (inv. shi reg.) simcea (reg.) piscan spic tigva titila virvare (Transilv.) picui (Mold. Transilv. shi Maram.) tziclau (inv.) suish. (Alpinishtii au ajuns pe ~.) 3. (CONSTR.) coama culme (reg.) comana coroana latz samara slimna. (~ a acoperishului.) 4. spinare. (~ unui val.) 5. (BOT.) creastacocoshului = a) (Clavaria flava) (reg.) meloshel opintic tocmagel barbacaprei buretecretz labamitzei; b) (Celosia cristata) (inv.) amaranta.

creasta s. v. MASEA. RAVAR.

Creasta ≠ poala vale

creásta (créste) s. f. 1. Excrescentza carnoasa care o au pe cap unele pasari. 2. Motz de pene panash. 3. Partea cea mai de sus a unei case coama de acoperish. 4. Capat al unui obiect cind prezinta un aspect mai mult sau mai putzin asemanator cu cel al unei creste. 5. Virf culme apogeu punct culminant. 6. Virf de munte culme. 7. Masa pentru framintat brinza. 8. Crestatura deschizatura. Mr. criasta „culme” megl. creasta. Lat. crĭsta (Pushcariu 410; CandreaDens. 403; REW 2330; DAR); cf. alb. kreštë (Meyer 205; Philippide II 639) it. prov. cat. sp. cresta fr. crête port. crista. Pentru sensul 8 cf. cresta. Der. crestat adj. (cu creasta mare); crestos adj. (cu creasta mare). Din rom. provine sb. kreasta (Candrea Elemente 407). Cf. cresta.

creasta creste s. f. vulva.

a lovi in creasta (pe cineva) expr. (obs. d. barbatzi) a avea contact sexual cu o femeie.

ashi burzului creasta expr. a se grozavi a se lauda.