opțiuni
  • info

4 definiții pentru crănțănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRĂNȚĂNÍ, crănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranț + suf. -ăni.

A CRĂNȚĂNÍ ~ésc intranz. A produce un sunet caracteristic fărâmițând cu dinții ceva tare și uscat. /cranț + suf. ~ăni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crănțăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănésc, imperf. 3 sg. crănțăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crănțăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRĂNȚĂNÍ vb. v. ronțăi.

Intrare: crănțănire
crănțănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crănțănire
  • crănțănirea
plural
  • crănțăniri
  • crănțănirile
genitiv-dativ singular
  • crănțăniri
  • crănțănirii
plural
  • crănțăniri
  • crănțănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crănțăni, crănțănesc / crănțăni, crănțănverb

  • 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crănțăi ronțăi
  • 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76. DLRLC
etimologie:
  • Cranț + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.