5 definiții pentru crăcănuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRĂCĂNÚȚĂ, crăcănuțe, s. f. Diminutiv al lui crăcană. – Crăcană + suf. -uță.
CRĂCĂNÚȚĂ, crăcănuțe, s. f. Diminutiv al lui crăcană. – Crăcană + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRĂCĂNUȚĂ, crăcănuțe, s. f. Crăcuță; bețișor. Iau două crăcănuțe, adecă două bețișoare asemenea de lungi. MARIAN, INS. 24. Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă (Trupul omului). GOROVEI, C. 369.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crăcănuț, ~ă [At: MARIAN, INS. 24 / Pl: ~i / E: crăcan + -uț] 1-44 smf (Șhp) Crăcană (1-22) (mică). 45-46 smf, a Crăcănel (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crăcănúță (rar) s. f., g.-d. art. crăcănúței; pl. crăcănúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crăcănúță s. f., g.-d. art. crăcănúței; pl. crăcănúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crăcănuță, crăcănuțesubstantiv feminin
-
- Iau două crăcănuțe, adecă două bețișoare asemenea de lungi. MARIAN, INS. 24. DLRLC
- Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă (Trupul omului). GOROVEI, C. 369. DLRLC
-
etimologie:
- Crăcană + sufix -uță. DEX '98 DEX '09