coștereáță sf [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: ~rne~, ~tir~, ~tine~, ~tiure~ cuștir~ / Pl: ~ețe / E: ns cf bg кощта] (Înv) 1 Coteț de porci. 2 Coteț de găini. 3 (Irn) Casă mică și urâtă. 4 Cămară mică, în care se țin poame.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Regional) Coteț. Dar de cele coșterețe n-ai uitat? CONTEMPORANUL, VI 143. Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteptă de măcăitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29. – Variantă; coștireáță (CAMILAR, T. 104) s. f.

COȘTEREÁȚĂ ~éțe f. Adăpost pentru gaini, porci. /cf. rus. kušța, ucr. kuța

coștereáță și coștireáță, V. cotineață.

coștireáță sf vz coștereață

cotineáță sf vz coteneață

COȘTIREÁȚĂ s. f. v. coștereață.

coștireață f. 1. coteț de găini; 2. cocină de porci. [Cf. cotineață].

cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.

coștereáță (reg.) s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

coștereáță s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

COȘTEREÁȚĂ s. v. cocină, coteț.

coștereață s. v. COCINĂ. COTEȚ.