coșcogeá ai [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~gé, gogeá, gojgo~, goșgo~ / E: tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârșit.

COȘCOGEÁ adj. invar. (Familiar, despre persoane și lucruri, uneori cu nuanță ironică) (Foarte) mare. Coșcogea oaie prefăcută în căciulă de vremuri grele. HOGAȘ, M. N. 94. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan! VLAHUȚĂ, N. 128.

COȘCOGEÁ adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogeamite. /<turc. koskoca

coșcogea (gojgogea) adv. foarte mare (vorbind de ființe sau de lucruri): coșcogea om! coșcogea urechii! ISP. [Turc. KOSKODJÁ, enorm, colosal].

cogeá ain vz coșcogea

cogeámite ain vz coșcogea

cogémite ain vz coșcogea

cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).

coșcogeá(mite), V. cogea.

coșcogeá/coșcogeámite (fam.) adj. invar.

coșcogeá adj. invar.

coșcogea

COȘCOGEÁ adj. invar. v. cogeamite.

coșcogeá adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”