covrag sm [At: CONV. LIT. LIV, 166 / V: ~ac, ~eag / Pl: ~agi / E: ns cf srb kovrag „tufe”] 1 (Olt) Tulpină de porumb. 2 Fir de porumb singuratic dintr-un cuib. 3 Fir de porumb încă verde, insuficient dezvoltat. 4 Fir de porumb după ce i s-au mâncat frunzele de către vite Cf. (reg) bălii, dulean, hulj, huljan, hulugi, jipi, lujer, motoloși, pai de cucuruz, strujean, tulanaș, tuhlean, tulean, tuleu, turjan, vegii. 5 (Olt; Pex) Vrej de bostan. 6 (Trs) Vreascuri. 7 (Bot; Trs; lpl) Planta Centaurea austriaca. 8 (Bot) Planta Centaurea jacea. 9 (Bot) Planta Centaurea spinulosa. 10 (Bot; reg) Buruiană înaltă de 1,5-2 m, cu flori violete, cu frunze aspre, lunguiețe, adânc dințate.

covrag m. coceanul firului de porumb. [Origină necunoscută].

covrág m. (turc. kyvrag, sucit, încovoĭat, rudă cu covrig). Munt. Olt. Vrej. Cocean, strujan. Trans. Vrej. O buruĭană ale căreĭ florĭ violete seamănă cu ale pejmeĭ. Vreasc. – În Olt. Munt. vest covreag, pl. egĭ (ArhO, 1928, 187, și rev. I. Crg. 6, 151). Probabil, tot de aci și covrag, n., „rupere, zmulgere” (la Cdr. Ps. S.).

COVRÁG s. v. cocean, curpen, vrej.

covrag s. v. COCEAN. CURPEN. VREJ.

covrág (-gi), s. m. – 1. Tulpină de porumb sau de dovleac. – 2. Plantă Centaurea austriaca. – 3. Creangă uscată. Sb. kovrag „tufăriș, hățiș” (DAR).

covrág, covrági, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care crește în grâu. 4. (la pl.) vreascuri, uscături.