6 definiții pentru covățea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
covățeá sf [At: I. IONESCU, C. 215 / V: ~veț~ / Pl: ~ele / E: covată + -ea] 1- 25 Covățică (1-25).
covățea (covățică) f. 1. albiuță: își fură copilul din covățică CR.; 2. teica morii; 3. pl. două castroane ce se îmbucă și în cari se pun d’ale mâncării pe drum.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covățeá și covățícă f., pl. ele. Dim. d. covată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COVĂȚEÁ s. v. albioară, albiuță, copăiță, covățică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covățea s. v. ALBIOARĂ. ALBIUȚĂ. COPĂIȚĂ. COVĂȚICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
covățeá, covățéle, s.f. (reg.) 1. albiuță, copăiță. 2. cutia (teica) morii. 3. (la pl.) două castroane puse unul peste altul și îmbucate, pentru păstrarea alimentelor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: covățea
covățea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||