cotroci [At: SHAINEANU D.U. / V: ~óshi / Pzi: ~oshesc / E: ns cf mg kotroni „a rani a scormoni”] (Irg) 12 vi A cotrobai (34). 3 vt A adaposti. 4 vi (If oshi) A inveli. 5 vt A imbraca. corectata

cotrocì v. 1. a scotoci; 2. a adaposti. [V. cotroc].

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc shi cotropesc). Vest. Acoper invalesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lasat casa? Goala cu ushile deschise. Barem sa nu le sparga de vor s’o cotropeasca (Vl. VR. 1924 9 287). SHi oshesc scotocesc (Vc.); cotircesc invalesc (Gorj) otinjesc (Arg.).

cotrocí (césc ít) vb. 1. A cauta a iscodi. 2. A acoperi a inveli. Var. cotroshi cotirci. Creatzie expresiva cf. cotrobai. Sensul al doilea shi cel de cotroc s. n. (Trans. pat culcush) care pare un der. postverbal (dupa Scriban legat de astruca ipoteza putzin probabila) se explica poate printro contaminare cu mag. katroc ketres „alcov”; cu atit mai mult cu cit sint cuvinte care circula in Trans. shi Banat. Cf. cotrutza.

cotrocí cotrocésc vb. IV (reg.) 1. a cauta cu deamanuntul a scotoci a cotrobai a scormoni. 2. a adaposti.