COSMÉTICĂ s. f. 1. Arta sau profesiunea de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuințînd metode și preparate adecvate. Salon de cosmetică. 2. Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. Laborator de cosmetică.

COSMÉTICĂ s.f. Arta îngrijirii igienice a tenului prin metode și preparate speciale. ♦ Ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. [Gen. -cii. / < fr. cosmétique, cf. gr. kosmetike – artă decorativă].

COSMÉTICĂ f. 1) Artă și practică de îngrijire igienică a feței și a părului cu ajutorul unor metode și preparate speciale. 2) Ocupație a cosmeticianului. 3) Ramură a industriei care se ocupă cu fabricarea produselor cosmetice. [G.-D. cosmeticii] /<fr. cosmétique

COSMÉTIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., s. n., s. f. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea pielii și a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea pielii și a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, folosind metode și preparate adecvate; meseria cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

cosmétic, ~ă a [At: BIANU, D. S. / A: (înv) ~metíc / V: ~cozm~ / Pl: ~ici, ~ice, (înv) ~uri / E: fr cosmétique] 1-2 sn, a (Substanță) care servește la îngrijirea și înfrumusețarea pielii, a părului. 3 sf Artă a îngrijirii igienice a pielii și a părului, folosind cosmetice (1). 4 sf Profesiune a cosmeticianului. 5 sf Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (1). 6-8 a Referitor la cosmetică (3-5). 9-11 a Care aparține cosmeticii (3-5).

COSMÉTIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., subst. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea feței sau a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea feței sau a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuințând metode și preparate adecvate; profesiunea cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

COSMÉTIC, -Ă I. adj., s. n. (alifie, loțiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului. ◊ (produs) pentru lustruirea autoturismelor. II. adj. 1. referitor la cosmetică. 2. (fig.; despre îmbunătățiri, operațiuni) de suprafață, care nu vizează fondul. III. s. f. 1. arta îngrijirii tenului prin metode și preparate speciale. 2. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I). (< fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

cosmétică (îndeletnicire) s. f., g.-d. art. cosméticii

cosmétică s. f., g.-d. art. cosméticii

cosmetică, gen. cosmeticii

COSMETICĂ. Subst. Cosmetică; cosmetologie, cosmiatrie. Produse cosmetice. Fard, dres, suliman (înv.), sulimeneală (înv.), ghileală (reg.), boia (peior.), spoială (peior.), rumenea (pop.), rumeneală (pop.), ruj, roșu (de buze); rimel; fond de ten. Sulimenire (înv.), fardare, fardat, rumenire (pop.), pudrare, vopsire, grimare, boială (înv.). Cosmetic; alifie, ir (pop.), cremă; loțiune cosmetică. Pudră. Parfum. Grimă, machiaj; grimare, machiere. Grimeur, machior. Tratament cosmetic. Salon de cosmetică. Cosmetician; cosmeticiană. Adj. Cosmetic. Fardat, dres (pop.), sulimenit (înv.), spoit (peior.), ghilit (reg.), rumenit (pop.). Pudrat, pudruit (înv.), parfumat, grimat, machiat. Vb. A (se) îngriji, a se ferchezui (pop. și fam.), a (se) drege (pop. și fam.), a (se) farda, a (se) da cu fard, a (se) sulimeni, a (se) ghilosi (reg.), a (se) boi (peior.), a (se) vopsi, a (se) rumeni (pop.), a (se) ruja, a-și da cu ruj, a (se) pudra, a (se) pudrui (înv.), a se parfuma; a (se) machia, a (se) grima. V. frumusețe.