COSIRÍȘTE, cosiriști, s. f. (Reg.) Loc care a fost cosit. – Cosire + suf. -iște.^[1]

cosiriște sf [At: PAMFILE, A. R. 160 / V: ~sor~ / Pl: ~ti / E: cosire + -iste] (Reg) 1 Loc cosit Si: cositură. 2 Cosie¹.

COSIRÍȘTE, cosiriști, s. f. (Reg.) Loc cosit. – Cosire (rar) + suf. -iște.

cosiríște f. (rus. kosovišče supt infl. luĭ toporiște). Buc. Toporlĭe.

toporî́ĭe și coporî́ĭe (sud) și toporî́ște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.

cosíriște¹ (loc cosit) (reg.) s. f., g.-d. art. cosíriștii; pl. cosíriști

cosiríște² (coadă de coasă) s. f., g.-d. art. cosiríștii; pl. cosiríști

cosíriște (loc cosit) s. f., g.-d. art. cosíriștii; pl. cosíriști

cosiríște (instrument) s. f., g.-d. art. cosiríștii; pl. cosiríști

COSIRÍȘTE s. v. cositură.

cosiriște s. v. COSITURĂ.