5 definiții pentru cosicioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COSICIOÁRĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
COSICIOÁRĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cosicioáră sf [At: TEODORESCU, P. P. 630 / P: ~cioá~ / Pl: ~re / E: cosiță + -ioară] 1-8 (Pop; șhp) Cosiță (1, 3-5) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSICIOÁRĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. Ghiță nu mai zăbovea: Cosicioarele-i tăia, în pozunar le băga. TEODORESCU, P. P. 630. Chiruța, cum se scula, Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-și așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. – Pronunțat: -cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cosicioáră (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioárei; pl. cosicioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosicioáră s. f., g.-d. art. cosicioárei; pl. cosicioáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -cioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cosicioară, cosicioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui cosiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ghiță nu mai zăbovea: Cosicioarele-i tăia, în pozunar le băga. TEODORESCU, P. P. 630. DLRLC
- Chiruța, cum se scula, Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-și așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. DLRLC
-
etimologie:
- Cosiță + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09