optziuni
  • info

9 definitzii pentru corupator (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CORUPATÓR OÁRE corupatori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care corupe. Corupe + suf. ator.

CORUPATÓR OÁRE corupatori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care corupe. Corupe + suf. ator.

corupator ~oare [At: IORGA L. I 8 / V: conr~ ~ump~ / Pl: ~i ~oare / E: corupe + (a)tor] 14 smf a (Persoana) care corupe (67).

CORUPATÓR OÁRE corupatori oare adj. Care corucare abate de la moralitate de la datorie etc. ◊ (Substantivat) Corupator de minore. ▭ In burghezie sint numeroshi indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate k au vrut sa reziste tentatziunii dar corupatorul a fost mai puternic. DEMETBESCU O. 196.

CORUPATÓR adj. s.m. shi f. (Cel) care corupe moravurile gusturile etc. [< corupe + (a)tor dupa fr. corrupteur].

CORUPATÓR OÁRE adj. s. m. f. (cel) care corupe moravurile gusturile etc. (dupa fr. corrupteur)

CORUPATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care corupe; inclinat spre coruptzie. Spectacol ~. /a corupe + suf. ~ator

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

corupatór adj. m. s. m. pl. corupatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. corupatoáre

corupatór adj. m. s. m. pl. corupatóri; f. sg. shi pl. corupatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CORUPATÓR s. pervertitor. (~ de minore.)

Intrare: corupator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupator
  • corupatorul
  • corupatoru‑
plural
  • corupatori
  • corupatorii
genitiv-dativ singular
  • corupator
  • corupatorului
plural
  • corupatori
  • corupatorilor
vocativ singular
  • corupatorule
plural
  • corupatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

corupator, corupatorisubstantiv masculin
corupatoare, corupatoaresubstantiv feminin
corupator, corupatoareadjectiv

  • 1. (Persoana) care corupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pervertitor
    • format_quote Corupator de minore. DLRLC
    • format_quote In burghezie sint numeroshi indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate k au vrut sa reziste tentatziunii dar corupatorul a fost mai puternic. DEMETBESCU O. 196. DLRLC
etimologie:
  • Corupe + sufix ator. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.