opțiuni
  • info

9 definiții pentru corupător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.

CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.

corupător, ~oare [At: IORGA, L. I, 8 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~i, ~oare / E: corupe + -(ă)tor] 1-4 smf, a (Persoană) care corupe (6-7).

CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj. Care corupe, care abate de la moralitate, de la datorie etc. ◊ (Substantivat) Corupător de minore. ▭ În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au vrut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETBESCU, O. 196.

CORUPĂTÓR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur].

CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur)

CORUPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care corupe; înclinat spre corupție. Spectacol ~. /a corupe + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. corupătoáre

corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; f. sg. și pl. corupătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORUPĂTÓR s. pervertitor. (~ de minore.)

Intrare: corupător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupător
  • corupătorul
  • corupătoru‑
plural
  • corupători
  • corupătorii
genitiv-dativ singular
  • corupător
  • corupătorului
plural
  • corupători
  • corupătorilor
vocativ singular
  • corupătorule
plural
  • corupătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corupător, corupătorisubstantiv masculin
corupătoare, corupătoaresubstantiv feminin
corupător, corupătoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care corupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pervertitor
    • format_quote Corupător de minore. DLRLC
    • format_quote În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au vrut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETBESCU, O. 196. DLRLC
etimologie:
  • Corupe + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.