8 definiții pentru corfiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță.
CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corfíță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: corfă2 + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Corfa2 (1) (mică) Si: corfuță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Transilv.) Diminutiv al lui corfă (1). Doamne, cum aș mai mînca vreo doi struguri buni, proaspeți, cînd s-ar afla un voinic să-mi aducă o corfiță! RETEGANUL, P. I 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corfíță f., pl. e. Trans. Corfă mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corfíță (reg.) s. f., g.-d. art. corfíței; pl. corfíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corfíță s. f., g.-d. art. corfíței; pl. corfíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORFÍȚĂ s. v. coșuleț, paneraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corfiță s. v. COȘULEȚ. PANERAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corfiță, corfițesubstantiv feminin
-
- Doamne, cum aș mai mînca vreo doi struguri buni, proaspeți, cînd s-ar afla un voinic să-mi aducă o corfiță! RETEGANUL, P. I 19. DLRLC
-
etimologie:
- Corfă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09