CORESPONDÉNTZA corespondentze s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Contzinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intro localitate facuta de corespondentul unui ziar al unei reviste al unui post de radio de televiziune etc. II. 1. Raport legatura intre lucruri fenomene organe partzi ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordantza armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitatzi lingvistice. ◊ Corespondentza timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitzii subordonate shi predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatzie intre doua multzimi conform careia fiecare element al unei multzimi este pus in legatura cu unul sau cu mai multe elemente din cealalta multzime. 4. (In sintagma) Corespondentza conturilor = legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeashi operatzie economica. [Var.: (inv.) corespondíntza s. f.] Din fr. correspondance.

corespondentza sf [At: CANTEMIR IST. 183 / V: (irg) ~din~ ~ris~ ~pundin~ ~tzie ~pundentzie ~raspundentzie ~ntzie^[1] ~roshpondeantza / Pl: ~tze / E: fr correspondence] 1 Potrivire intre lucruri fenomene partzi etc. Si: armonie concordantza. 2 (Com; is) ~a conturilor Legatura reciproca dintre doua conturi care se stabileshte prin dubla inregistrare a lor. 3 (Inv) Legatura mai ales comerciala. 4 Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. 5 Totalitate a scrisorilor schimbate intre doua persoane. 6 Contzinut al unei scrisori. 7 (Trs; dupa ger Korrespondenzkarte) Carte poshtala. 8 Relatare a faptelor petrecute intro localitate facuta de corespondentul unui ziar reviste post de televiziune etc. 9 (Lin) Raport constant existent intre doua unitatzi lingvistice. 10 (Lin; is) ~a timpurilor Raport de timp dintre predicatul unei propozitzii subordonate shi predicatul regentei. 11 (Mat) Relatzie intre doua multzimi conform careia fiecare element al unei multzimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multzime.

CORESPONDÉNTZA corespondentze s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Contzinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intro localitate facuta de corespondentul unui ziar al unei reviste al unui post de radio de televiziune etc. II. 1. Raport legatura intre lucruri fenomene organe partzi ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordantza armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitatzi lingvistice. ◊ Corespondentza timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitzii subordonate shi predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatzie intre doua multzimi conform careia fiecare element al unei multzimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multzime. 4. (In sintagma) Corespondentza conturilor = schimbul de scrisori legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeashi operatzie economica. [Var.: (inv.) corespondíntza s. f.] Din fr. correspondance.

CORESPONDÉNTZA corespondentze s. f. I. 1. (Construit adesea cu «a avea» «a fi in» «a tzine» «a intretzine» «a purta» «a face») Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. Caragiale avea o intinsa corespondentza cu prietenii sai: Balcescu era in corespondentza cu Ion Ghica. Purtam shi corespondentza. in scrisorile de afaceri gaseam mai intotdeauna shi un adaus ◊ scris» de Adela. IBRAILEANU A. 22. ◊ A (sau ashi) face corespondentza = a scrie scrisori. ♦ Invatzamint prin corespondentza sistem de invatzamint fara frecventza dar bazat pe programul normal de studii shi de examene elevii primind in scris indrumarile profesorilor shi trimitzind tot in scris temele pentru a fi corectate. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. Corespondentza lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri. ♦ Contzinutul unei scrisori. Secretul corespondentzei este garantat de lege. 2. Relatare a faptelor petrecute intro localitate facuta de corespondentul unui ziar. Am citit in «Scinteia» o corespondentza din Braila. II. Raport legatura intre lucruri fenomene aspecte organe partzi ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordantza armonie. Forma de cunoashtere in imagini a lumii ne demonstreaza... acea corespondentza... intre faptul particular k obiect de cunoashtere shi reflectarea sa subiectiva in conshtiintza omului. V. ROM. decembrie 1950 191. ◊ Corespondentza timpurilor = raportul dintre timpul verbului unei propozitzii subordonate shi timpul verbului din propozitzia regenta. Varianta: (invechit) corespondíntza (NEGRUZZI S. I 99) s. f.

CORESPONDÉNTZA s.f. I. 1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor care shi leau scris doua persoane. ♦ Contzinutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute intro localitate intro tzara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport legatura intre lucruri fenomene etc.; concordantza armonie. 2. (Mat.) Relatzie care exista intre perechile formate din elemente apartzinand la doua multzimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitatzi lingvistice. ◊ Corespondentza timpurilor = concordantza timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiashi idiom. [Var. corespondintza s.f. / cf. fr. correspondance it. corrispondenza].

CORESPONDÉNTZA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane institutzii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ contzinutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intro localitate intro tzara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport legatura intre lucruri fenomene etc.; afinitate care leaga partzi ale unui intreg; concordantza armonie. 2. (mat.) relatzie intre doua multzimi conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiashi idiom. ♦ a timpurilor = concordantza timpurilor. (< fr. correspondance)

CORESPONDÉNTZA ~e f. 1) Schimb de scrisori. ~ oficiala. ◊ A invatza prin ~ a invatza fara ashi intrerupe activitatea in campul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronica realizata intro publicatzie periodica de un corespondent. 4) Dependentza reciproca; interdependentza; corelatzie. [G.D. corespondentzei] /<fr. correspondance

corespondentza f. 1. schimb regulat de scrisori shi scrisorile inseshi: citesc ^corespondentza sa; 2. raport de afaceri comerciale; 3. conformitate de idei de sentimente.

*corespondéntza f. pl. e (d. corespondent; fr. correspondance). Schimb de scrisorĭ comunicatziune relatziunĭ: corespondentza intre doĭ oamenĭ intre state. Scrisorĭ shi alte lucrurĭ scrise trimese orĭ primite pin poshta: imĭ citesc corespondentza acest scriitor a lasat o insemnata corespondentza. Conformitate potriveala: perfecta corespondentza a tuturor partzilor corpuluĭ a gindurilor noastre. Maĭ vechĭ coreshpondéntzie shi raspundéntzie; in Let. 2 252 shi 3 257 respundéntzie (dupa pol. korespondencya).

coraspundentzie sf vz corespondentza

corespondentzie sf vz corespondentza

corespondintza sf vz corespondentza

corespundentzie sf vz corespondentza

corespundintza sf vz corespondentza

corispondentza sf vz corespondentza

coroshpondeantza sf vz corespondentza

coroshpondentzie sf vz corespondentza

respundentzie sf vz corespondentza

CORESPONDÍNTZA s.f. v. corespondentza.

raspundéntzie V. corespondentza.

respundéntzie V. corespondentza.

corespondéntza s. f. g.d. art. corespondéntzei; pl. corespondéntze

corespondéntza s. f. g.d. art. corespondéntzei; pl. corespondéntze

CORESPONDÉNTZA s. I. poshta. (Ne vine aproape zilnic ~.) II. 1. v. potrivire. 2. v. concordantza. 3. (GRAM.) corespondentza timpurilor = consecutzia timpurilor. 4. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)

CORESPONDENTZA s. I. poshta. (Ne vine zilnic ~.) II. 1. afinitate analogie apropiere asemanare concordantza inrudire potriveala potrivire similaritate similitudine (inv. shi reg.) semuiala (reg.) semenish (inv.) potroz semanare semanatura semuire. (Se poate stabili o ~ intre aceste doua elemente.) 2. acord concordantza conformitate potriveala potrivire (livr.) consonantza. (Exista o deplina ~ intre elementele ansamblului.) 3. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)

CORESPONDÉNTZA s. f. (cf. fr. correspondance it. corrispondenza): raport legatura intre fenomenele de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiashi idiom (pe baza c. se verifica inrudirea idiomurilor shi se explica diferitele stadii de dezvoltare ale unui idiom). ◊ ~ fonética: concordantza intre anumite sunete ale unei limbi. ◊ ~ lexicála: concordantza intre anumite cuvinte ale unei limbi. ◊ ~ gramaticála: concordantza intre anumite fapte de limba de ordin gramatical. Se vorbeshte astfel despre c. timpurilor (concordantza constatata intre timpurile verbelorpredicate din propozitziile principale coordonate sau din propozitziile subordonate shi timpurile verbelorpredicate din propozitziile regente) shi despre c. dintre partzile de propozitzie shi propozitziile subordonate (considerata aproape perfecta: subiect subiectiva nume predicativ predicativa atribut atributiva complement necircumstantzial completiva necircumstantziala complement circumstantzial completiva circumstantziala element predicativ suplimentar predicativa suplimentara).

CORESPONDENTZA LITERARA (< fr. correspondance littéraire) Schimb de scrisori intre doua personalitatzi literare sau culturale. In cadrul corespondentzei literare intra atat scrisorile literare destinate publicarii lor (ex. corespondentza dintre V. Alecsandri shi Ion Ghica I.H. Radulescu shi C. Negruzzi Al. Vlahutza shi I.L. Caragiale) cit shi acele scrisori particulare cu unele referiri la probleme de literatura. Dintre toate lucrarile literare corespondentza este aceea care se preteaza la o mare varietate atit de contzinut cit shi de stil. Descatushat de orice constringere scriitorul se dezvaluie sub adevaratai lumina cu preferintzele inclinarile deprinderile calitatzile shi defectele lui (v. scrisoarea).

CORESPONDENTZE (< fr. correspondances ; it. corrispondenza) Legatura raport intre lucruri fenomene senzatzii etc.; concordantza armonie. In literatura termenul se refera la analogii intre senzatzii diferite. De pilda o senzatzie vizuala sugereaza o senzatzie auditiva shi invers. Poetzii simbolishti leau folosit pe scara larga iar modernishtii au extins shi au ajuns sa atribuie sunetelor limbii mai precis vocalelor cite o culoare anume realizind ceea ce se numeshte o auditzie colorata. Ex. A negru E alb I roshu O albastru U verde. dupacum le precizeaza corespondentza acusticcromatica poetul francez A. Rimbaud in sonetul Vocalele. Ch. Baudelaire a formulat sensul general al corespondentzelor in cunoscutul sau sonet Correspondances (Corespondentze). Natura e un templu ai carui stalpi traiesc SHi scot adesea tulburi cuvinte cantro ceatza; Prin codri de simboluri petrece omun viatza SHi toatel cerceteaza cun ochi prietenesc. K nishte lungi ecouri uniten departare Intrun acord in care mari taine se ascund K noaptea sau lumina adinc fara hotare Parfum culoare sunet sengina shishi raspund. Sint proaspete parfumuri de trupuri de copii. Dulci k un ton da flaut verzi k nishte cimpii Iar altele bogate trufashe prihanite Purtind in eleavinturi de lucruri infinite K moscul ambra smirna tamiia care cinta Tot ce vrajeshte mintea shi simtzurilencinta. (Traducere de AL. PHILIPPIDE) In poezia noastra dupa modelul Iui Rimbaud Mircea Demetriade scrie un sonet al vocalelor in care stabileshte alte corespondentze de culoare ceea ce inseamna k procesul este in mare masura subiectiv. Ex. Alb A ; E gri; I roshu un cer in asfintzire Albastrul O imensul in lacuri oglindit. U mugetul furtunii shial crimei coltz vadit Alcovul criptei negre lugubra prohibire... (M. DEMETRIADE Sonuri shi culori) Procedeul corespondentzelor la sustzinut teoretic Al. Macedonski aplicindu1 in creatzia sa precum shi altzi poetzi simbolishti shi modernishti. Se intilneshte shi in poezia lui T. Arghezi L. Blaga Al. Philippide etc.