cordialitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 17 / P: ~di-a~ / Pl: ~tăți / E: fr cordialité] Manifestare spontană a unor sentimente sincere și pline de afecțiune Si: afectuos.

CORDIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi cordial; manifestare spontană a unor sentimente sincere și pline de afecțiune, pornite din toată inima. [Politicienii burghezi] se comportau asemenea șefilor: fără cordialitate. PAS, Z. IV 183. – Pronunțat: -di-a-.

CORDIALITÁTE s.f. Calitatea de a fi cordial; afecțiune. ♦ Sinceritate, loialitate. [Cf. fr. cordialité].

CORDIALITÁTE s. f. însușirea de a fi cordial; afecțiune. (< fr. cordialité)

CORDIALITÁTE f. Caracter cordial. [Sil. -di-a-] /<fr. cordialité

cordialitate f. bunăvoință sinceră.

*cordialitáte f. (d. cordial; fr. -ité). Calitatea de a fi cordial.

cordialitáte (-di-a-) s. f., g.-d. art. cordialitắții

cordialitáte s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. cordialității

CORDIALITÁTE s. v. bunăvoință.

CORDIALITATE s. afecțiune, bunăvoință, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simțit ~ lui obișnuită.)

CORDIALITATE. Subst. Cordialitate, prietenie, prieteșug (pop.), amiciție, simpatie, afecțiune, afabilitate, bunăvoință; sinceritate, loialitate. Căldură (fig.), tandrețe, duioșie, gingășie. Amabilitate, politețe, gentilețe, drăgălășenie, drăgălășie (rar). Iubire, dragoste. Căldură sufletească. Primire cordială. Salut cordial; cuvinte calde; vorbe amabile. Adj. Cordial, amical, prietenos, apropiat (fig.), afectuos, călduros (fig.), cald (fig.), afabil, binevoitor; sincer, loial. Tandru, drăgăstos, duios, drăgălaș. Amabil, politicos, gentil; curtenitor, îndatoritor; plăcut, agreabil, simpatic. Vb. A fi cordial, a fi afectuos, a fi afabil, a fi binevoitor, a binevoi. A simpatiza, a iubi, a îndrăgi. Adv. (În mod) cordial, prietenește, prietenos, amical; cu simpatie, cu afecțiune, cu căldură, cu inima deschisă, cu brațele deschise. V. bunătate, dragoste, comportare, omenie, politețe, prietenie, salut, simpatie, sociabilitate.