7 definiții pentru corbuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corbuléț sm [At: ALEXANDRESCU, M. 339 / Pl: ~i / E: corb1 + -uleț] 1-2 (Orn) 1-2 (Shp) Corb1 (1) (mic) Si: corbișor (1-2), corbulean (1-2), corbușor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Corbișor. Corbuleții în mirare Răspund iute, rîzînd tare. ALEXANDRESCU, M. 339.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corbuléț (rar) s. m., pl. corbuléți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corbuléț s. m., pl. corbuléți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORBULÉȚ s. v. corbișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORBULEȚ s. (ORNIT.) corbișor, corbușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corbuleț, corbulețisubstantiv masculin
-
- Corbuleții în mirare Răspund iute, rîzînd tare. ALEXANDRESCU, M. 339. DLRLC
-
etimologie:
- Corb + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09