opțiuni
  • info

5 definiții pentru copleșire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPLEȘÍRE, copleșiri, s. f. Faptul de a copleși; năpădire, împovărare. – V. copleși.

COPLEȘÍRE, copleșiri, s. f. Faptul de a copleși; năpădire, împovărare. – V. copleși.

copleșire sf [At: CARAGIALE, O. VII, 101 / Pl: ~ri / E: copleși] 1 Încercuire. 2 Biruință. 3-4 Acoperire totală (cu un lichid) Si: copleșeală (3), copleșit1 (3-4). 5 Întindere peste ceva în toate părțile Si: copleșeală (5), copleșit1 (5). 6 Umplere peste măsură Si: copleșeală (6), copleșit1 (6). 7 Năvală. 8 Năpădire. 9 Împovărare. 10 Inundare. 11 Emoționare. 12 Impresionare puternică Si: copleșeală (12), copleșit1 (12). 13 Înconjurare de către ființe Si: copleșeală (13), copleșit1 (13).

COPLEȘÍRE s. f. Faptul de a copleși; năpădire, împovărare. Îți scriu cîteva rînduri... sub copleșirea celui inai greu pesimism. CARAGIALE, O. VII 101.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copleșíre (co-ple-) s. f., g.-d. art. copleșírii; pl. copleșíri

copleșíre s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. copleșírii; pl. copleșíri

Intrare: copleșire
copleșire substantiv feminin
  • silabație: co-ple- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copleșire
  • copleșirea
plural
  • copleșiri
  • copleșirile
genitiv-dativ singular
  • copleșiri
  • copleșirii
plural
  • copleșiri
  • copleșirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copleșire, copleșirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a copleși. DEX '09 DLRLC
    sinonime: năpădire împovărare
    • format_quote Îți scriu cîteva rînduri... sub copleșirea celui mai greu pesimism. CARAGIALE, O. VII 101. DLRLC
etimologie:
  • vezi copleși DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.