COPACÉL copacei s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge a umbla etc.) copacel = a sta (sau a merge) pe picioare drept (shi incet cu grija). Copac + suf. el.

copacél sm [At: PSALT. 16/27 / Pl: ~ei / E: copac + el] 12 (SHhp) Copac (1) (mic). 3 (Bot; is) Fasole ~ Fasole care se catzara pe araci. 4 (D. copii mici; ie) A sta (sau a merge a umbla) ~ A sta sau a merge pe picioare incet shi cu grija. 5 (Ilav) ~ Cu grija. 6 (Blg; lpl) Canal. 7 (Blg) Leguma cu boabe lungi shi pestritze care creshte in sus asemenea copacului.

COPACÉL copacei s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge a umbla etc.) copacel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare drept (shi incet cu grija). Copac + suf. el.

COPACÉL copacei s. m. Diminutiv al lui copac; copac tinar; arbust. Vazind pasarelele cite douadoua pe ramurelele copaceilor se incinse focul intrinsa de dorul barbatului sau. ISPIRESCU L. 58. Imi zimbi sorbind infuzia copacelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI S. I 49. ♦ (Adverbial uneori repetat; determina verbe k «a merge» «a umbla» «a se tzine» etc.) Pe picioare drept. Copacelcopacel il indemna Bibescu sprijinindul. SADOVEANU P. M. 310. Generalul proptit intre cei doi colonei... se tzinea copacel inaintind cu mishcari de paralitic. D. ZAMFIRESCU R. 193. Copacelcopacel baiatul a mers citziva pashi pina la coltzul stradei. CARAGIALE O. I 324. Prichiciul vetrei cel humuit de care ma tzineam cind incepusem a merge copacel. CREANGA A. 33.

COPACÉL ~i m. (diminutiv de la copac) Copac tanar. * A sta (sau a merge a umbla a se tzine) ~ a sta (sau a merge a umbla a se tzine) in picioare. /copac + suf. ~el

copacel m. 1. arbust; 2. fig. prunc (adica care merge copacel): prea cu minte mare k de copacel PANN; 3. pl. copacei numele popular al balsaminei. ║ adv. drept in sus vorbind de pruncii cari incep sa umble: cand incepusem a merge copacel CR.

copacél m. pl. eĭ. Copac mic. Balsamina (Bz.). A sta copacel a sta pop in picĭoare (vorbind de copiĭ cind incep sa stea in picĭoare).

copacél s. m. pl. copacéi pl. copacéi

copacél s. m. pl. copacéi

COPACÉL s. (BOT.) 1. pomishor pomuletz. (Creshteau catziva ~.) 2. v. puiet. 3. v. arbust.

COPACEL s. (BOT.) 1. pomishor pomuletz. (Creshteau citziva ~.) 2. puiet (reg.) puiandru. 3. arbust.

a merge copacel expr. (d. copiii mici) a se tzine pe picioare a pashi drept shi incet.