COOPERÁTZIE cooperatzii s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere uniune de persoane in intreprinderi cooperatiste (de productzie de consum de desfacere de credit prestari de servicii etc.). Din fr. coopération rus. kooperatziia.

cooperatzie sf [At: GHICA S. 127 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr coopération] 1 Cooperare (1). 2 Asociere de persoane in intreprinderi cooperatiste (1). 3 (Nob) Cooperativa (3).

COOPERÁTZIE s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere uniune de persoane in intreprinderi cooperatiste (de productzie de consum de desfacere de credit prestari de servicii etc.). Din fr. coopération rus. kooperatziia.

COOPERÁTZIE s. f. Una dintre formele de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun cu mijloace de productzie proprii la acelashi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. Forma de munca in care un numar mare de persoane lucreaza una alaturi de alta shi coopereaza in mod sistematic in acelashi proces de productzie sau in mai multe procese de productzie conexe se numeshte cooperatzie. MARX C. I 308. Cooperatzie simpla = forma premergatoare productziei capitaliste care consta in asocierea mai multor producatori pe acelashi loc de productzie. Cooperatzia simpla continua sa fie forma predominanta a acelor ramuri de productzie in care capitalul opereaza pe scara mare fara k diviziunea muncii sau mashinismul sa joace un rol important. MARX C. I 316. ♦ (In orinduirea socialista) Organizatzie de masa in domeniul productziei shi schimbului de marfuri creata din initziativa celor ce muncesc la orashe shi sate cu mijloace materiale shi financiare proprii dar sprijinita shi controlata de stat care imbina interesele individuale ale milioanelor de mici producatori de marfuri cu interesele generale ale clasei muncitoare atragind pe calea socialismului pe micii producatori de marfuri dind muncii un caracter organizat planificat socialist (prin socializarea mijloacelor de productzie) inlesnind schimbul de produse dintre orash shi sat shi fiind unul dintre mijloacele cele mai importante pentru construirea socialismului. Cooperatzie de consum shi desfacere. Cooperatzie de productzie. ▭ Aliantza clasei muncitoare cu tzaranimea muncitoare ia forma colaborarii dintre sat shi orash indreptata impotriva capitalishtilor. Aliantza are drept scop aprovizionarea reciprocii a oamenilor muncii de la orashe shi sate shi atragerea masei tzaranimii la constructzia socialismului in primul rind prin cooperatzie. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 449. Importantza principala a cooperatziei in conditziile actuale sta in faptul k ea imbina interesele particidare ale milioanelor de tzarani saraci shi mijlocashi cu interesele generale ale clasei muncitoare creind premisele k tzaranimea muncitoare sa faca mai lesne pashii pe drumul socialismului. REZ. HOT. I 97. Cooperatzia este un instrument de lupta in miinile clasei muncitoare shi ale tzaranimii muncitoare pentru ingradirea posibilitatzii chiaburimii de a exploata shi specula tzaranimea muncitoare pentru ingradirea shi eliminarea comertzului privat o pirghie principala a intaririi aliantzei clasei muncitoare cu tzaranimea muncitoare shi a transformarii socialiste a agriculturii. SCINTEIA 1953 nr. 2655.

COOPERÁTZIE s.f. 1. Forma de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun la acelashi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. ♦ (In oranduirea socialista) Asociere a oamenilor muncii in intreprinderi cooperatiste de productzie sau de aprovizionare shi desfacere. 2. Cooperare. [Gen. iei var. cooperatziune s.f. / cf. fr. coopération it. cooperazione].

COOPERÁTZIE s. f. 1. cooperare. ◊ forma de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun cu mijloace de productzie proprii la acelashi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. 2. sistemul cooperativelor dintrun anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération)

COOPERÁTZIE ~i f. Forma de organizare colectiva a muncii; sistem cooperativ. [Art. cooperatzia; G.D. cooperatziei; Sil. tzie] /<fr. coopération

COOPERATZIÚNE s.f. v. cooperatzie.

*cooperatziúne f. (lat. cooperátio ónis). Actziunea de a coopera. SHi átzie shi are.

cooperátzie (tzie) s. f. art. cooperátzia (tzia) g.d. art. cooperátziei; pl. cooperátzii art. cooperátziile (tzii)

cooperátzie s. f. (sil. coo) → operatzie

cooperatzie (oo)

COOPERÁTZIE s. v. colaborare.

COOPERATZIE s. colaborare conlucrare cooperare. (~ perfecta intre partzi.)