opțiuni
  • info

15 definiții pentru conțopist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Înv.; fam.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

conțopíst, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 217 / V: ~ncep~, ~ncip~ / Pl: ~iști, ~e / E: ger Konzipist] 1 (Înv; prt) Funcționar de cancelarie care facea ciornele. 2 (Buc) Grefier. 3 (Dep) Persoană care execută lucrări mărunte de birou. 4 Copist (1).

CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Astăzi depr.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

CONȚOPÍST, conțopiști, s. m. (Astăzi depreciativ) Funcționar care execută lucrări de birou de mică importanță, pentru care nu se cere multă inițiativă (odinioară avea ca sarcină numai să copieze acte sau să scrie concepte). Conțopiștii tăinuiau cu țăranii... prin colțuri. CAMILAR, N. II 306. Visează onoruri de conțopist, rînji cu dispreț meșterul. SADOVEANU, P. M. 221.

CONȚOPÍST, -Ă s.m. și f. Mic funcționar de cancelarie; copist. [< germ. Konzipist].

CONȚOPÍST, -Ă s. m. f. (depr.) cel care face lucrări de birou; copist. (< germ. Konzipist)

CONȚOPIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. depr. Funcționar care efectuază lucrări mărunte de cancelarie. /<germ. Konzipist

conțopist m. pop. concepist: un conțopist ca mine CAR. [Nemț. KONZEPIST].

*conțopíst m. (din conțeptist și conțipist, după pron. germ. și pol., adică „făcător de concepte”, de jalbe). Vechĭ. Azĭ iron. Copist, scriitoraș pe la autoritățĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conțopíst (înv., fam.) s. m., pl. conțopíști

conțopíst s. m., pl. conțopíști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONȚOPÍST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

CONȚOPÍST s. v. copist, scrib.

CONȚOPIST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

conțopist s. v. COPIST. SCRIB.

Intrare: conțopist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conțopist
  • conțopistul
  • conțopistu‑
plural
  • conțopiști
  • conțopiștii
genitiv-dativ singular
  • conțopist
  • conțopistului
plural
  • conțopiști
  • conțopiștilor
vocativ singular
  • conțopistule
  • conțopiste
plural
  • conțopiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conțopist, conțopiștisubstantiv masculin
conțopistă, conțopistesubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Persoană care execută lucrări mărunte de birou. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: copist scrib scriitoraș scriptolog
    • format_quote Conțopiștii tăinuiau cu țăranii... prin colțuri. CAMILAR, N. II 306. DLRLC
    • format_quote Visează onoruri de conțopist, rînji cu dispreț meșterul. SADOVEANU, P. M. 221. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.