CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Înv.; fam.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

conțopíst, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 217 / V: ~ncep~, ~ncip~ / Pl: ~iști, ~e / E: ger Konzipist] 1 (Înv; prt) Funcționar de cancelarie care facea ciornele. 2 (Buc) Grefier. 3 (Dep) Persoană care execută lucrări mărunte de birou. 4 Copist (1).

CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Astăzi depr.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

CONȚOPÍST, conțopiști, s. m. (Astăzi depreciativ) Funcționar care execută lucrări de birou de mică importanță, pentru care nu se cere multă inițiativă (odinioară avea ca sarcină numai să copieze acte sau să scrie concepte). Conțopiștii tăinuiau cu țăranii... prin colțuri. CAMILAR, N. II 306. Visează onoruri de conțopist, rînji cu dispreț meșterul. SADOVEANU, P. M. 221.

CONȚOPÍST, -Ă s.m. și f. Mic funcționar de cancelarie; copist. [< germ. Konzipist].

CONȚOPÍST, -Ă s. m. f. (depr.) cel care face lucrări de birou; copist. (< germ. Konzipist)

CONȚOPIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. depr. Funcționar care efectuază lucrări mărunte de cancelarie. /<germ. Konzipist

conțopist m. pop. concepist: un conțopist ca mine CAR. [Nemț. KONZEPIST].

*conțopíst m. (din conțeptist și conțipist, după pron. germ. și pol., adică „făcător de concepte”, de jalbe). Vechĭ. Azĭ iron. Copist, scriitoraș pe la autoritățĭ.

conțopíst (înv., fam.) s. m., pl. conțopíști

conțopíst s. m., pl. conțopíști

CONȚOPÍST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

CONȚOPÍST s. v. copist, scrib.

CONȚOPIST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

conțopist s. v. COPIST. SCRIB.