convergént, ~ă a [At: ALGEBRA, 67 / V: (înv) ~gínt, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: fr convergent, lat convergens, -tis] 1 Care converge (1). 2 (Îs) Lentilă ~ă Lentilă convexă care adună razele într-un singur focar. 3 (Mat; d. un șir infinit de numere) Care tinde spre un anumit finit, numit limită.

CONVERGÉNT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge, care se îndreaptă către un singur punct sau tinde spre o singură direcție. Linii convergente. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat.

CONVERGÉNT, -Ă adj. Care converge, care se îndreaptă către același centru. ◊ Lentilă convergentă = lentilă cu proprietatea de a strânge într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. [Cf. fr. convergent, it. convergente].

CONVERGÉNT, -Ă adj. care converge. ♦ lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat. ◊ (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent. (< fr. convergent, lat. convergens)

CONVERGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care converge; orientat în aceeași direcție. Linie ~tă. ◊ Lentilă ~tă lentilă care adună toate razele într-un singur focar. Foc ~ tir de artilerie care vizează același punct. 2) (despre acțiuni, fenomene, procese) Care tinde spre același rezultat; orientat spre același scop. Efort ~. /<fr. convergent, lat. convergens, ~ntis

convergent a. care converge.

*convergént, -ă adj. (lat. convérgens, -éntis). Care converge: raze convergente. Adv. În mod convergent.

convergént adj. m., pl. convergénți; f. convergéntă, pl. convergénte

convergént adj. m., pl. convergénți; f. sg. convergéntă, pl. convergénte

Convergent ≠ divergent

CONVERGENTĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Serie ~.)

CONVERGÉNT, -Ă adj. (cf. fr. convergent, it. convergente): în sintagma dialect convergent (v.).