conventzionál ~a [At: LM / P: ~tzio~ / Pl: ~i ~e / E: fr conventionnel lat conventionalis] 1 a Stabilit prin conventzie (1). 2 a Acceptat prin traditzie. 3 a Provenit dintro regula invechita shi practicata mecanic. 410 Specific conventziei (17). 1117 Care se refera la conventzie (17). 1824 Care apartzine conventziei (17). 25 a (D. caracter fire) Lipsit de naturaletze Si: prefacut. 26 a (D. opere literare sau de arta) Artificial. 27 sm Conventzionalism (2).

CONVENTZIONAL A conventzionali e adj. 1. Stabilit prin conventzie; acceptat admis prin traditzie. 2. Provenit dintro conventzie invechita sau mecanic practicata shi astfel rupt de realitate; artificial factice. Caracterele acestui roman sint conventzionale. ▭ Poate o singura imputare imi fac totzi: nu corespund imaginii conventzionale de om de litere. C. PETRESCU C. V. 24. ◊ (Substantivat) [Aceste poeme] sint mai reushite decit celelalte... tocmai pentru k izbutesc sa iasa din conventzional CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 10/1. ♦ (Despre caracter fire etc.) Lipsit de naturaletze viclean ipocrit. Se feresc in laturi rostindushi scuze cu suris prefacut shi conventzional. PETRESCU I. I 41. Peste sufletul meu curat shi sincer se ashternuse un alt suflet prefacut conventzional strain de mine... caremi poruncea cum sa zimbesc cum sanchid din ochi cum sa salut shi ce sa vorbesc. VLAHUTZA O. A. II 59. Pronuntzat: tzio.

CONVENTZIONÁL A adj. 1. Stabilit prin conventzie; acceptat prin traditzie. 2. Artificial nenatural factice. [Pron. tzio. / cf. fr. conventionnel lat. conventionalis].

CONVENTZIONÁL A I. adj. 1. stabilit prin conventzie. ♦ semn ~ = semn special care reprezinta pe o harta sau pe un desen un lucru din natura. 2. lipsit de naturaletze; artificial factice; arme ~e = arme clasice cunoscute shi folosite de mult (spre deosebire de armele recente nucleare biologice shi chimice). II. s. m. membru al Conventziei (4). (< fr. conventionnel lat. conventionalis)

CONVENTZIONÁL ~a (~i ~e) 1) Care tzine de conventzie; propriu unei conventzii. Valoare ~a. Limba ~a. Semn ~. 2) Care corespunde unei conventzii sociale invechite; in conformitate cu o conventzie perimata. Politetze ~a. Purtare ~a. 3) (despre fire caractere etc.) Care contzine o prefacatorie; lipsit de naturaletze; prefacut; artificial. ◊ Armament ~ armament care nu include arme atomice. Mijloace ~e mijloace clasice. [Sil. tzio] /<fr. conventionnel lat. conventionalis

conventzional a. ce rezulta dintr’o conventziune: valoare conventzionala; de conventziune despre care s’a convenit dinainte: semne de conventziune. ║ m. membrul Conventiunii natzionale franceze dela 1792.

*conventzionál a adj. (fr. conventionnel). Care rezulta din conventziune: moneta are valoare conventzionala. Despre care s’a convenit shi a fost admis: crucea roshie e semnu convetzional al ambulantzelor sanitare. S. m. Membru al Conventziuniĭ natzionale din Paris (17921795) o adunare de revolutzionarĭ care laŭ asasinat pe Ludovic XVI.

conventzionál (tzio) adj. m. pl. conventzionáli; f. conventzionála pl. conventzionále

conventzionál adj. m. (sil. tzio) pl. conventzionáli; f. sg. conventzionála pl. conventzionále

CONVENTZIONÁL adj. I. 1. v. afectat. 2. v. academic. II. v. fiduciar.

CONVENTZIONAL adj. 1. afectat artificial bombastic cautat declamator emfatic fals facut grandilocvent manierat nefiresc nenatural pompos pretentzios retoric (fig.) pretzios sunator umflat. (Stil limbaj ~.) 2. academic (fig.) rece. (Pictura ~.)