13 definiții pentru contura
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.
CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: ~réz / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contura v vz cornora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURÁ, conturez, vb. I. Tranz. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ Fig. A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONTURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schița. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CONTURÁ se ~eáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conturá (a ~) vb., ind. prez. 3 contureáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. și pl. contureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenția, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schița. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTURA vb. 1. a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a evidenția, a mula, a reliefa (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.) 4. a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
contura, conturezverb
- 1. A schița, a trasa conturul unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conturna
- Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. DLRLC
-
- 2. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Situațiile conturează cu forță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. DLRLC
- Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- contur DEX '09 DEX '98 DN