CONTORSIÚNE contorsiuni s. f. Rasucire a trupului sau a unei partzi a lui datorata contractziei musculare; contractzie violenta shi involuntara a mushchilor; crispatzie. [Pr.: siu] Din fr. contorsion lat. contorsio onis.

contorsiune sf [At: CARAGIALE M. 300 / Pl: ~ni / E: fr contorsion] 1 Rasucire a trupului sau a unei partzi a lui datorita contractziei musculare. 2 Contractzie violenta shi involuntara a mushchilor Si: crispatzie. 3 (Pex) Zvarcolire. 4 Strambatura. 5 Apucatura.

CONTORSIÚNE contorsiuni s. f. Rasucire a trupului sau a unei partzi a lui datorita contractziei musculare; contractzie violenta shi involuntara a mushchilor; crispatzie. [Pr.: siu] Din fr. contorsion lat. contorsio onis.

CONTORSIÚNE contorsiuni s. f. Contractare violenta shi involuntara a mushchilor (cauzata de o emotzie sau de o senzatzie dureroasa). V. crispatzie. Mai vad doar cum se zbate [ciinele] sub loviturile maturoaielor ridicind cu contorsiunile lui un nor gros de praf. CARAGIALE O. II 14. Zibal urmarise... toate contorsiunile toate crispatziile stranii ale degetelor [arse de flacara luminarii]. CARAGIALE O. I 294. Pronuntzat: siu.

CONTORSIÚNE s.f. Contractare violenta shi involuntara a mushchilor; rasucire a membrelor a trupului. [Pron. siu var. contorsie s.f. / cf. fr. contorsion lat. t. contorsio].

CONTORSIÚNE s. f. rasucire a trupului sau a unei partzi a acestuia; contractare violenta shi involuntara a mushchilor. (< fr. contorsion lat. contorsio)

CONTORSIÚNE ~i f. Contractzie involuntara shi violenta a mushchilor; crispatzie. [Art. contorsiunea; G.D. contorsiunii; Sil. siu] /<lat. contorsio ~onis fr. contorsion

contorsiune f. 1. contractziune violenta a mushchilor; 2. gest fortzat grimasa.

*contorsiúne f. (lat. contórsio ónis d. contorquére a intoarce a suci. V. torc turmentez). Contractziune violenta a mushchilor a membrelor. Strimbatura schimositura atitudine fortzata.

CONTÓRSIE s.f. v. contorsiune.

contorsiúne (siu) s. f. g.d. art. contorsiúnii; pl. contorsiúni

contorsiúne s. f. → torsiune

contorsiune (iu)