11 definiții pentru constatare
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei. – V. constata.
constatare sf [At: MAIORESCU, L. 52 / Pl: ~tări / E: constata] 1 Stabilire. 2 Încredințare. 3 Remarcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSTATÁRE s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
constatare f. fapta de a constata și lucrul constatat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*constatațiúne f. (d. constat; fr. -ation). Acțiunea de a constata. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
constatáre s. f., g.-d. art. constatắrii; pl. constatắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
constatáre s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSTATÁRE s. 1. v. părere. 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSTATARE s. 1. considerație, considerent, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...) 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
constatare, constatărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a constata și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DNsinonime: părere stabilire încredințare
etimologie:
- constata DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.