CONSEMNÁRE consemnari s. f. Actziunea de a consemna shi rezultatul ei; insemnare inregistrare notare. ♦ Consemnatziune. V. consemna.

consemnare sf [At: MAIORESCU D. II 36 / Pl: ~nari / E: consemna] 1 Consemnatziune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieshirii militarilor din cazarma din locul de statzionare sau parasire a navei pentru un anumit timp din motive sanitare disciplinare de securitate etc.

CONSEMNÁRE consemnari s. f. Actziunea de a consemna shi rezultatul ei; inregistrare notare. ♦ Consemnatziune. V. consemna.

CONSEMNÁRE consemnari s. f. Actziunea de a consemna. 1. Insemnare notare inregistrare. Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuieshte consemnarea unui inceput rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 158 8/6. Critica lui Alecsandri... este consemnata mai mult in operele sale beletristice. IBRAILEANU SP. CR. 118. [Adaosele] tind intotdeauna... la consemnarea la elucidarea shi dovedirea unui fapt citushi de mic. ODOBESCU S. III 640. 2. Depunerea unei sume de bani spre pastrare la Casa de economii shi consemnatziuni sau k garantzie la tribunal. 3. (In trecut) Oprirea prin consemn a militarilor de a ieshi din cazarma.

CONSEMNÁRE s.f. Actziunea de a consemna shi rezultatul ei; insemnare nota inregistrare; consemnatziune. [< consemna].

consemnáre (inregistrare) s. f. g.d. art. consemnắrii pl. consemnắri

consemnáre s. f. → semnare

CONSEMNÁRE s. 1. v. inregistrare. 2. v. insemnare. 3. v. mentzionare. 4. (FIN.) consemnatziune.

CONSEMNARE s. 1. inregistrare inscriere insemnare notare notatzie (inv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) insemnare mentziune notatzie nota (inv.) izvod semn. (O ~ razleatza pe marginea unui manuscris.) 3. inregistrare mentzionare precizare specificare (inv.) scriptura. (~ acelui eveniment In...)