consacrare sf [At: MAIORESCU D. II 125 / Pl: ~rari / E: fr consacra] 1 Punere la dispozitzie. 2 Daruire. 3 Dedicare. 4 Consfintzire. 5 Sfintzire. 6 (Spc) Stabilire a capacitatzii a meritelor deosebite ale cuiva intrun anumit domeniu.

CONSACRÁRE s.f. Actziunea de a (se) consacra shi rezultatul ei; consfintzire stabilire; consacratzie. ♦ Dedicare. [< consacra].

CONSACRÁRE s. f. actziunea de a (se) consacra; dedicare. ◊ consfintzire stabilire; (spec.) confirmare recunoashtere a capacitatzii a meritelor cuiva intrun anumit domeniu. (< consacra)

CONSACRÁRE s. f. Actziunea de a consacra.

*consacratziúne f. (d. a consacra; fr. consécration lat. consecratio). Actziunea de a consacra. SHi átzie dar ob. áre.

consacráre (sacra) s. f. g.d. art. consacrắrii; pl. consacrắri

consacráre s. f. (sil. cra) g.d. art. consacrarii; pl. consacrari

CONSACRÁRE s. 1. v. consfintzire. 2. v. confirmare. 3. v. tarnosire. 4. dedicare destinare devotare inchinare. (~ vietzii sale unei cauze nobile.)

CONSACRARE s. 1. consfintzire fixare stabilire statornicire (inv.) sfintzire. (~ unui obicei.) 2. (JUR.) confirmare consfintzire intarire ratificare sanctzionare sanctziune validare (inv.) sacrare. (~ a unei legi.) 3. (BIS.) sfeshtanie sfintzire tirnoseala tirnosire (inv.) obnovlenie rodina sfintzenie tirnosanie tirnositura. (~ unei biserici.) 4. dedicare destinare devotare inchinare. (~ vietzii sale unei cauze nobile.)