7 definitzii pentru conlocuitor (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONLOCUITÓR OÁRE conlocuitori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care locuieshte impreuna cu altcineva. [Pr.: cui] Conlocui + suf. tor.
CONLOCUITÓR OÁRE conlocuitori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care locuieshte impreuna cu altcineva. [Pr.: cui] Conlocui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
conlocuitor ~oare smf a [At: CAT. MAN. II 306 / Pl: ~i ~oare / E: conlocui + tor] 12 (Persoana) care locuieshte impreuna cu altcineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONLOCUITÓR OÁRE adj. s.m. shi f. (Cel) care locuieshte impreuna cu altul considerat in raport cu acesta. [Pron. cui. / < con + locuitor].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CONLOCUITÓR OÁRE adj. s. m. f. (cel) care locuieshte impreuna cu altul. (< con + locuitor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
CONLOCUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care locuiesc impreuna. [Sil. cui] /a conlocui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
conlocuitór (cui) adj. m. s. m. pl. conlocuitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. conlocuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
conlocuitór adj. s. m. → locuitor
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: -cu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conlocuitor, conlocuitorisubstantiv masculin conlocuitoare, conlocuitoaresubstantiv feminin conlocuitor, conlocuitoareadjectiv
- 1. (Persoana) care locuieshte impreuna cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Natzionalitatzi conlocuitoare. DLRLC
-
etimologie:
- Conlocui + sufix tor. DEX '09 DEX '98