conferentziár ~a [At: DA / P: ~tziar / Pl: ~i ~e / E: fr conférencier] 12 smf a (Persoana) care tzine o conferintza (3). 3 sm Grad de invatzamant superior intermediar intre lector shi profesor. 45 smf a (Persoana) care detzine acest grad didactic in invatzamantul superior.

CONFERENTZIÁR A conferentziari e s. m. shi f. 1. Persoana care tzine o conferintza (sau care se indeletniceshte cu tzinerea de conferintze). Totzi priveau posomoritzi numai conferentziarul vorbea senin. C. PETRESCU I. II 116. 2. Titlu dat unei persoane care preda in invatzamintul superior fiind superior in grad lectorului shi inferior profesorului dar avind k shi profesorul dreptul de a tzine cursuri shi examene. Conferentziar la Institutul politehnic. ▭ Gradul de conferentziar se acorda persoanelor care au titlul de candidat in shtiintze shi functzioneaza k asistent sau lector in institutziile de invatzamint superior sub conducerea unui profesor. B. O. 1953 2. Pronuntzat: tziar.

CONFERENTZIÁR A s.m. shi f. 1. Persoana care tzine o conferintza vorbitor. 2. Grad in invatzamantul superior imediat inferior profesorului; persoana care are acest grad. [Pron. tziar. / cf. fr. conférencier].

CONFERENTZIÁR A s. m. f. 1. cel care tzine o conferintza vorbitor. 2. grad in invatzamantul superior. (< fr. conférencier)

CONFERENTZIÁR ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Persoana care tzine o conferintza. 2) Persoana care preda intro institutzie de invatzamant superior detzinand functzia intermediara intre lector shi professor. /<fr. conférencier

conferentziar m. cel ce tzine o conferintza despre vreo materie literara sau shtiintzifica.

*conferentziár a s. (d. conferentza; fr. conférencier). Care tzine o conferentza.

conferentziár (tziar) s. m. pl. conferentziári

conferentziár s. m. (sil. tziar) pl. conferentziári

conferentziar (ia)

conferentziar.

CONFERENTZIÁR s. orator vorbitor (rar) cuvantator. (Un ~ bine documentat.)

CONFERENTZIAR s. orator vorbitor (rar) cuvintator. (Un ~ bine documentat.)