5 definiții pentru conferențiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.
CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p. i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A CONFERENȚIÁ ~éz intranz. (despre conferințe) A expune în mod public. [Sil. -ți-a] /Din conferință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. conferențiéz, 3 sg. și pl. conferențiáză, 1 pl. conferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conferențiéze; ger. conferențiínd (sil. -ți-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conferențiere
conferențiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conferenția, conferențiezverb
etimologie:
- conferință DEX '09 DEX '98 DN