8 definiții pentru confecționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.
CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
confecționare sf [At: GHICA, S. 71 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: confecționa] 1-2 Prelucrare a unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect Si: confecție (1), confecționat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confecționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționắrii; pl. confecționắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confecționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. confecționării; pl. confecționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFECȚIONÁRE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
confecționare, confecționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a confecționa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. DLRLC
-
etimologie:
- confecționa DEX '09 DEX '98 DN