3 definiții pentru conciliatorist
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conciliatoríst adj. m., pl. conciliatoríști; f. sg. conciliatorístă, pl. conciliatoríste
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoríști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al conciliatorismului. 2. Adj. Împăciuitorist. (din conciliator + suf. -ist) [folosit în corpul DEX]
CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoriști, -ste, adj. folosit în DLRM în explicația lexemului CENTRÍSM s. n. Curent politic oportunist, conciliatorist, ivit înainte de primul război mondial în interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a, care, sub pretextul adoptării unei poziții de mijloc între burghezie și proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. – Rus centrizm.
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||