COMPÚS A compushi se adj. s. m. 1. Adj. Alcatuit din mai multe partzi sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractziuni ale masurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunza compusa = frunza cu limbul constituit din mai multe foliole dispuse pe un ax principal. Inflorescentza compusa = inflorescentza constituita din mai multe inflorescentze simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeashi axa. 2. S. m. (Chim.) Combinatzie (3); corp compus (1). V. compune. corectata

COMPÚS A compushi se adj. s. m. 1. Adj. Alcatuit din mai multe partzi sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractziuni ale masurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunza compusa = frunza cu limbul constituit din mai multe foliole dispuse pe un ax principal. Inflorescentza compusa = inflorescentza constituita din mai multe inflorescentze simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeashi axa. 2. S. m. (Chim.) Combinatzie (4); corp compus (1). V. compune.

COMPÚS A compushi se adj. (In opozitzie cu simplu) Alcatuit din mai multe partzi sau elemente; combinat. ◊ (Chim.) Corp compus = corp cu o constitutzie mai mult sau mai putzin complexa; corp alcatuit din mai multe elemente diferite. (Substantivat m.) Compushii cuprului. ▭ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractziuni ale masurii simple. (Gram.) Timp compus = timp alcatuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Perfectul compus shi viitorul sint timpuri compuse. ▭ Cuvint compus = cuvint format din reunirea a doua sau a mai multor cuvinte intrunul singur. «FatFrumos» «bunavointza»«doisprezece» sint cuvinte compuse. ▭ (Aritm.) Regula de trei compusa v. regula. Dobinda compusa = dobinda calculata progresiv adauginduse in fiecare an la capitalul initzial dobinda respectiva.

COMPÚS A adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substantza chimica obtzinuta prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].

COMPÚS A I. adj. alcatuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunza ~a = frunza avand limbul alcatuit din mai multe foliole dispuse pe un ax; inflorescentza ~a = inflorescentza din mai multe inflorescentze simple; fruct ~ = fruct provenind dintro asemenea inflorescentza. II. s. n. cuvant rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinatzie (3). (<compune)

COMPÚS¹ ~sa (~shi ~se) Care consta din mai multe elemente; format din mai multe partzi componente. Frunza ~sa. /v. a compune

COMPÚS² ~shi m. chim. Substantza rezultata din unirea a doua sau a mai multor elemente chimice; combinatzie. ~shi organici. ~shi metalici. /v. a compune

compus n. un tot format din diferite partzi: 1. Gram. vorba formata din mai multe altele; 2. Chim. corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse f. pl. familie de plante ale caror flori sunt reunite pe acelash cotor shi au un caliciu comun ex. floareasoarelui.

*compún pús a púne v. tr. (lat. compóno pónere. V. pun). Formez un intreg din maĭ multe partzĭ. Produc creez inventez: a compune cintece. Adun literele k sa formez cuvinte la tipar. (V. zetzuĭesc). Mec. Formez rezultanta fortzelor mecanice.

*compús a adj. Format din bucatzĭ in opoz. cu simplu. S. m. shi n. pl. e. Gram. Cuvint format din maĭ multe partzĭ: compushiĭ luĭ pun is spun rapun sh. a. Chim. Corp format din combinare: compushiĭ carbuneluĭ. F. pl. Bot. O familie de plante ale caror florĭ formeaza unu saŭ maĭ multe rindurĭ pe receptacul k tufanica calonfiru vetricea sh.a.

compús¹ adj. m. pl. compúshi; f. compúsa pl. compúse

compús² (corp chimic) s. m. pl. compúshi

compús³ (cuvant compus) s. n. / s. m. pl. compúse/compúshi

!perféct compús s. n. + adj.

compús adj. m. (chim.) s. m. pl. compúshi; f. sg. compúsa pl. compúse

compús (lingv.) s. n. pl. compúse

perféctul compús s. n. + adj.

COMPÚS adj. s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substantza ~.) 2. s. v. combinatzie. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.

COMPUS adj. s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substantza ~.) 2. s. combinatzie corp compus.

COMPÚS A adj. (< compúne < lat. componere cf. fr. composer); in sintagmele adjectiv compus adverb compus conjunctzie compusa cuvant compus forma compusa interjectzie compusa mod compus numeral compus prepozitzie compusa pronume compus parte de vorbire compusa perfect compus substantiv compus timp compus shi verb compus (v.).