compartimént sn [At: GHICA S. 541 / Pl: ~e / E: fr compartiment it compartimento lat compartire] 1 Despartzitura intrun vagon de cale ferata intro incapere mai mare intrun dulap intro cutie etc. Si: boxa sertar. 2 Diviziune obtzinuta prin impartzirea unei suprafetze plane Si: sectziune. 3 Domeniu de activitate intro institutzie.

COMPARTIMÉNT compartimente s. n. 1. Despartzitura intrun vagon de cale ferata intro incapere mai mare. Intrun dulap intro cutie etc. Victorash dormi numai un ceas doua in noaptea aceea intrun compartiment de clasa a treia. V. ROM. noiembrie 1950 86. Trecind in al doilea compartiment al grajdului am gasit o iapa mare. GHICA S. 541. ◊ Fig. Omul e dintro bucata ideile nu stau in capul lui in compartimente separate. IBRAILEANU SP. CR. 112. ♦ Diviziune obtzinuta prin impartzirea unei suprafetze plane. Aceste picturi ocupau patru compartimente patrate pe tavanul boitei. ODOBESCU S. III 118. 2. Sfera de activitate intro intreprindere intro institutzie etc.; sectzie domeniu. Intrecerea cuprinde toate aspectele productziei fortza ei mobilizatoare atinge toate compartimentele activitatzii intreprinderii mobilizind alaturi de muncitori pe tehnicieni ingineri shi functzionari animatzi cu totzii de o singura dorintza aceea de a indeplini shi depashi planul de stat in toate compartimentele sale. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 10/1.

COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintrun spatziu impartzit in mai multe subunitatzi separata cu peretzi despartzitori etc.; despartzitura. ♦ Diviziune obtzinuta prin impartzirea unei suprafetze plane. 2. Sfera sector domeniu (de activitate). [Pl. te. / cf. fr. compartiment it. compartimento].

COMPARTIMÉNT s. n. 1. incapere dintrun spatziu impartzit in mai multe subunitatzi separata cu peretzi despartzitori etc. ◊ diviziune obtzinuta prin impartzirea unei suprafetze plane. 2. sfera sector domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

COMPARTIMÉNT ~e n. 1) Cabina intrun vagon de cale ferata avand banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintro incapere sau dintro mobila. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Portziune a unei lucrari scrise; parte. /<fr. compartiment

compartiment n. 1. orice incapere ingradita; 2. diviziunea unui vagon.

*compartimént n. pl. e (fr. compartiment d. it. compartimento care vine d. compartire a impartzi. V. a shi departament). Despartzitura (de dulap de vagon de casa sh. a.) incapere.

compartimént s. n. pl. compartiménte

compartimént s. n. pl. compartiménte

COMPARTIMÉNT s. 1. casutza despartzire despartzitura (inv.) despartzamant (frantzuzism inv.) caza. (Un ~ intrun sertar.) 2. (inv.) cupeu. (~ intrun vagon de cale ferata.) 3. v. domeniu.

COMPARTIMENT s. 1. casutza despartzire despartzitura (inv.) despartzamint (frantzuzism inv.) caza. (Un ~ intrun sertar.) 2. (inv.) cupeu. (~ intrun vagon de caleferata.) 3. arie domeniu sector sfera. (~ de aplicare.)