4 definiții pentru combinatoriu
Explicative DEX
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Ortografice DOOM
combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMBINATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)