combatere sf [At: CONTEMP. Seria II 1949 nr. 111 10/3 / Pl: ~ri /E: combate] 1 Participare la o lupta. 2 Lupta dusa impotriva unor atitudini a unor idei a persoanelor care le sustzin. 3 Adoptare a unor masuri de starpire a unui flagel a unei boli etc.

COMBÁTERE combateri s. f. Actziunea de a combate; lupta. Cunoashterea caracterului obiectiv al legilor din natura shi societate descoperite de marxismleninism are o deosebita importantza in lupta pentru combaterea ideologiei putrede a imperialismului. CONTEMPORANUL S.II 1953 nr. 326 2/4.

COMBÁTERE s.f. 1. Actziunea de a combate; lupta. 2. (Log.) Demonstratzie a falsitatzii sau a netemeiniciei unei teze. [< combate].

combátere s. f. g.d. art. combáterii; pl. combáteri

combátere s. f. → batere

COMBÁTERE (< combate) s. f. 1. Actziunea de a combate; lupta. 2. (LOG.) Demonstrare a falsitatzii sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea masurilor ce se aplica in vederea prevenirii patrunderii daunatorilor shi parazitzilor intro cultura agricola ori padure precum shi pentru distrugerea lor. In functzie de mijloacele utilizate c. poate fi: chimica (cu substantze chimice) biologici (se recurge la pradatori sau agentzi patogeni ai daunatorilor) mecanica (shantzuri curse) fizica (ardere afumare) integrata (combinarea unor procedee fizice chimice biologice mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de masuri pentru eradicarea unei boli infectzioase constind din tratament adecvat izolarea bolnavilor masuri de carantina dezinfectzii shi deratizare etc.