9 definiții pentru colăcel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.
COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colăcel1 sm [At: BIBLIA (1688), 2882 / V: ~loc~ / Pl: ~cei / E: colac + -el] 1 (Șhp) Colac (1) mic. 2 (Îc) De-a trei ~ei Numele unui joc de copii numit și de-a mama-(sau de-a-puia)-gaia. 3 Nuia mică, împletită ca un colac. 4 (Bot; lpl; îc) ~eii-babei Nalbă (Lavatera thuringiaca).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCÉL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. /colac + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) colăcél m., pl. eĭ, V. conăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) colăcél m., pl. eĭ. Colac mic. V. bornac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colocel sm vz colăcel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLACÉL, colăcei, s. m. (Adesea la pl.) Colac mic făcut, uneori, din două vițe împletite, alteori în formă de covrig sau de 8 și care se împarte la nunți, la înmormîntări etc. Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390. Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colăcel, colăceisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390. DLRLC
- Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36. DLRLC
-
- 2. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. DEX '09 DEX '98 NODEXsinonime: pelargonie
etimologie:
- Colac + sufix -el. DEX '98 DEX '09