2 definiții pentru colutoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLUTÓRIU s. n. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii. (< fr. collutoire)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colutóriu s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colutoriu
colutoriu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)