8 definitzii pentru coloneta
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COLONÉTA colonete s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloana (1); coloana mica shi zvelta folosita mai ales in arhitectura romanica shi in cea gotica (la galerii porticuri). Din fr. colonnette.
coloneta sf [At: NEGRUZZI S.I 203 / Pl: ~te / E: fr colonnette] 12 (SHhp) Coloana (mica) Si: colonitza. 3 Coloana mica shi subtzire folosita mai ales in constructzia galeriilor a porticurilor etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COLONÉTA colonete s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloana (1); coloana mica shi subtzire folosita mai ales in constructzia galeriilor a porticurilor etc. Din fr. colonnette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
COLONÉTA s.f. (Arhit.) Coloana mica shi subtzire. [< fr. colonnette cf. it. colonnetta].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COLONÉTA s. f. (arhit.) coloana mica shi zvelta; colonitza[1]. (<fr. colonnette) corectata
- In original probabil greshit: colonina. — cata
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
COLONÉTA ~e f. arhit. Coloana mica shi subtzire. /<fr. colonnette
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
colonéta s. f. g.d. art. colonétei; pl. colonéte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
colonéta s. f. pl. colonéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coloneta, colonetesubstantiv feminin
etimologie:
- colonnette MDA2 DEX '09 DEX '98 DN