colivíe sf [At: MOXA, 390/29 / V: (înv) culv~ / Pl: ~ii / E: vsl коульвия, клувия, ngr χουλβτ, χλοτβτ] 1 Cușcă din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2 (Îe) A-i trece (sau trăsni) cuiva ceva prin ~ A-i trece prin minte. 3 (Înv; îe) A-și pune ~ cu sticleți pe cap A se căsători. 4 Construcție de metal acționată mecanic, care servește la transportarea persoanelor și materialelor în puțurile unei mine. 5 Cușcă mare cu gratii de fier în care se transportă animalele sălbatice. 6 Cabină de ascensor. 7 (Mec; d. mașini) Carcasă care închide corpurile de rulare ale unui rulment, menținând totodată distanța între ele. 8 (Arg) Celulă la închisoare. 9 (Pfm) Cap.

COLIVÍE, colivii, s. f. 1. Căsuță făcută din vergele de metal sau de lemn, în care se țin închise păsărele cîntătoare sau exotice. În cocioabele prin care trăia, avea spînzurate de pereți zeci de colivii cu tot felul de păsări. PAS, Z. I 100. În colivia lui verde, scatiul cînta, luminat de soarele călduț de toamnă. SADOVEANU, O. IV 113. Colivii cu sticleți, cu mierle. NEGRUZZI, S. I 322. Lăsînd a sa colivie, în pădure vru să vie Papagalu-a se uita. ALEXANDRESCU, P. A. 34. ◊ Fig. Săriți, frați, Nu mă lăsați, Că mă puse-n colivie, Mai mult moartă decît vie, Și mă duse la domnie Ca să fiu d-a lor soție. TEODORESCU, P. P. 280. 2. Construcție de metal acționată mecanic și servind, în mine, la transportarea persoanelor, a materialelor și a minereului extras.

COLIVÍE ~i f. 1) Cușcă mică din vergele de metal sau de lemn în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2) Construcție de metal folosită pentru transportul personalului și materialelor în mină. 3): ~a scării spațiul închis rezervat scării unei clădiri; casa scării. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija

colivie f. coteț portativ din nuiele sau de sârmă, unde se închid păsările, [Vechiu rom. culvie (Moxa) = gr. mod. KLUVI].

colivíe și (maĭ vechĭ) culvíe f. (vsl. kulĭviĭa și kluvia, vgr. klobós, cușcă). Vest. Cușcă.

colivíe s. f., art. colivía, g.-d. art. colivíei; pl. colivíi, art. colivíile

colivíe s. f., art. colivía, g.-d. art. colivíei; pl. colivíi, art. colivíile

COLIVÍE s. 1. (reg.) calițcă, căleatcă, chișiță. (O ~ pentru păsări.) 2. (reg.) corfă. (~ de mină.)

COLIVIE s. 1. (reg.) calițcă, căleatcă, chișiță. (O ~ pentru păsări.) 2. (reg.) corfă. (~ de mină.)

colivíe (colivíi), s. f. – Cușcă mică pentru păsări. – Var. (înv.), mr. cluvie. Ngr. ϰλουβί, în parte prin intermediul sl. kluvija, din gr. ϰλωβός.

COLIVÍE (< sl.) s. f. 1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sînt ținute păsări cîntătoare sau decorative. 2. Construcție metalică, constituită dintr-un cadru cu pereți laterali și cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care servește la transportarea personalului și materialelor în puțurile unei mine. 3. Sistem de conductoare în formă de bare așezate în crestăturile rotorului unor mașini electrice și scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca înfășurare a rotorului la mașinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit sau ca înfășurare de amortizare și de pornire la mașinile sincrone.

colivie, colivii s. f. (intl.) 1. arestul unei secții de poliție. 2. celulă de închisoare.