COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. și f. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

colector, ~oare [At: LM / V: (Trs) ~tăr / A: (Trs) ~léc~ / E: fr collecteur, it colletore, ger Kolektor, rs kolektor] 1-2 smf, a (Persoană) care colectează. 3 sm (Înv; îs) ~ de dare Perceptor. 4 sm (Înv; îs) ~ de loterie Persoană însărcinată cu vinderea lozurilor. 5 smf Persoană care achiziționează (mărfuri, produse etc.) pentru stat Si: achizitor. 6-7 sn (Teh) Încăpere sau conductă pentru adunarea și conducerea fluidelor în diferite sisteme tehnice. 8 (Îs) ~ de electricitate Corp mecanic izolat care se încarcă cu electricitate din mediul în care se găsește. 9 (Îs) ~ de unde electromagnetice Conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare Si: antenă. 10 a (D. vase, tuburi, bazine) în care se adună sau se scurg izvoare, apă, murdării etc. 11 a Care strânge laolaltă.

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

COLECTÓR², colectoare, s. n. Încăpere sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidului sau gazelor în diferite sisteme tehnice. ◊ Colector de electricitate = corp metalic izolat care se încarcă din mediul în care se găsește. Colector de unde electromagnetice = conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare; antenă.

COLECTÓR, -OÁRE adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur].

COLECTÓR¹ s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur)

COLECTÓR², -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)

COLECTÓR² ~oáre n. 1) Recipient sau conductă pentru colectarea și conducerea fluidelor. ~ de abur. ~ de apă. 2) Organ al rotorului unor mașini electrice. /<fr. collecteur

*colectór, -oáre adj. (lat. collector, care culege, d. colligere, a culege). Care adună (primește, întrunește): canal colector. S. m. Acela care primește cotizațiunile saŭ taxele (p. o loterie ș. a.), acela care vinde bilete de loterie. S. n., pl. oáre. Aparatu pe care-l freacă măturile unuĭ dinam ca să producă curentu electric.

colectór² (obiect) s. n., pl. colectoáre

colectór (obiect) s. n., pl. colectoáre

colector.