colb sn^[1] [At: ALECSANDRI T. 1754 / Pl: (rar) ~uri / E: rs колоб] (Reg) 1 Praf. 2 (Ie) A bate (pe cineva) sai mearga ~ul A bate zdravan. 3 (Ie) A da cuiva (unui lucru) ~ A termina repede Cf a da rasol. 4 (Ie) Ai da un ~ Ashi bate joc de cineva. 5 (Ie) A da cuiva ~ in ochi A incerca sa insheli pe cineva despre valoarea unui lucru unei afaceri unui om etc. 6 Pulbere. 7 (Trs) Rotocoale de fum. modificata

COLB (rar) colburi s. n. (Mold. Transilv.) Praf pulbere (de pe drum). In urma lor k dupa o suflare de furtuna drumul singuratic raminea cufundat in virtejuri luminoase de colb. SADOVEANU O. I 11. Icicolo cite un pom singuratic la poarta unei case pare imbatrinit cu frunzele lui albite de colbul care ineaca strada. CAZABAN V. 45. ◊ Fig. Giza ishi scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. GIRLEANU L. 31. Iar primavara cerne un colb marunt de floare. PAUNPINCIO P. 93. Voinicul sapropie shi cu mina sa el rumpe Pinza cea acoperita de un colb de pietre scumpe. EMINESCU O. I 79. ◊ Expr. A bate a lovi etc. (pe cineva sau ceva) sai mearga (sau dei merge) colbul = a bate a lovi etc. (pe cineva sau ceva) zdravan cu toata puterea. Scoteam mitzele de prin ocnitze shi le flocaiam... de le mergea colbul. CREANGA A. 37.

COLB n. reg. Material solid transformat in particule foarte mici; praf; pulbere; pudra. ◊ ~ de faina scuturatura de faina. A bate pe cineva (de) sai mearga ~ul a trage cuiva o bataie zdravana. A face ~ a face galagie. /Orig. nec.

COLB s.n. (Mold.) Praf. Sa scuture bine colbul din hainele lui. B 1774 15^v. Etimologie necunoscuta.

colb n. Mold. praf pulbere: shterge colbul de pe cronice batrane EM.; a da colb unui lucru a expedia repede: iaca nishte bulughine... hai dale colb shi apoi te apuca de treaba CR. [Origina necunoscuta].

colb n. fara pl. (slav?). Est. Praf pulbere pamint redus in particele foarte micĭ de mult umblet: un calator plin de colb. A trage cuĭva o bataĭe in cit saĭ mearga colbu aĭ trage o bataĭe strashnica. A arunca colb in ochiĭ lumiĭ a mintzi fara rushine vrind sa denaturezĭ fapte evidente. A da colb unuĭ lucru al expedia rapede a termina rapede cu el. V. sperla.

colb (reg.) s. n. pl. cólburi

colb s. n. pl. cólburi

COLB s. v. praf pulbere.

colb s. v. PRAF. PULBERE.

colb (cólburi) s. n. 1. Praf pulbere. 2. (Trans. de Nord) Fumaraie. Origine obscura. Daca sensul al doilea nu este tirziu trebuie sa presupunem acceptzia primitiva de „viltoare” shi in acest caz trebuie plecat de la sl. kolo „roata”. Veriga imediata ar putea fi bg. kolba „bratzara” sau reprezentantul lui sl. caci este ushor de plecat de la ideea de „inel sau virtej de fum” pentru a ajunge la fumaraie. Bg. kolba (› rom. colba s. f. (inel belciug putzin folosit)) apartzine aceleiashi familii k clabuc colac; cf. sb. kolobar „inel” rus. kolob „chiftea” bg. kolbaš „cirnacior.” Cihac II 723 pleca de la pulbere presupunind o forma redusa *polb ce nu pare posibila. Der. colbarie s. f. (prafarie); colbos adj. (prafos); colbaraie s. f. (prafarie); colburos adj. (prafos); colburiu adj. (gri); colbai (var. colbui) vb. (a prafui); colbot s. n. (actziunea de a scutura praful); colboti vb. (a scutura; a mishca; a zapaci) care Draganu Dacor. IX 206 il pune in legatura cu rut. rus. kolabaty „a agita” din sl. kolĕbati.

colb colburi s.n. (reg.) 1. Praf; pulbere de pe drum. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat 1984: 231). 2. Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului shi care se depune pe peretzi shi pe toate obiectele din moara; pospai (Felecan 1983). 3. Colb tare = praf de pushca (Viman 1989). 4. Medicament pulbere (Maram. Nord: Stramtura). Et. nec. (SHaineanu DER DEX); din rus. kolob (MDA).

colb uri s.n. 1. Praf; pulbere de pe drum. 2. Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului shi care se depune pe peretzi shi pe toate obiectele din moara; pospai (Felecan 1983). 3. Colb tare = praf de pushca (Viman 1989). Din rus. kolob (MDA).