6 definiții pentru cojiță
Explicative DEX
COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.
COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cojíță sf [At: PANN, P. V. III, 92 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: coajă + -iță] 1-10 Coajă (1, 2, 6-8) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. 1. v. coajă (2). O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. 2. v. coajă (4). Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cojíță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. kožica). Coajă mică saŭ supțire. O cojiță de săpun, ultima bucățică din săpun, supțiată ca o coajă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cojiță, cojițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui coajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
- Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
-
etimologie:
- Coajă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.