COINCIDÉNTZA coincidentze s. f. Faptul de a coincide; potrivire (intamplatoare) (a unor lucruri evenimente fapte etc.). [Pr.: coin] Din fr. coïncidence.

coincidentza sf [At: PONTBRIANT D. / V: ~din~ / P: coin~ / Pl: ~tze / E: fr coincidence] 1 Suprapunere exacta Cf congruentza. 2 (Fig) Potrivire incidentala shi neashteptata a doua lucruri evenimente fapte etc. Si: (pop) brodire nimereala.

COINCIDÉNTZA coincidentze s. f. Faptul de a coincide; potrivire (intamplatoare) a doua lucruri evenimente fapte etc. [Pr.: coin] Din fr. coïncidence.

COINCIDÉNTZA coincidentze s. f. Potrivire (intimplatoare neashteptata) a doua lucruri evenimente fapte etc.

COINCIDÉNTZA s.f. Potrivire (intamplatoare) a doua lucruri evenimente etc. ♦ Stare a doua lucruri care coincid; potrivire nimereala. [Cf. fr. coincidence it. coincidenza].

COINCIDÉNTZA s. f. faptul de a coincide; potrivire (intamplatoare) a doua lucruri evenimente etc.; echivalentza concordantza. (< fr. coïncidence)

COINCIDÉNTZA ~e f. 1) Caracter coincident; concordantza; congruentza. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce intamplator impreuna cu altul; concurs de circumstantze. Prin ~. ~ curioasa. [G.D. coincidentzei; Sil. coin] /<fr. coïncidence

coincidentza f. 1. starea a doua lucruri cari coincid; 2. fig. brodire simultaneitate.

*coincidéntza f. pl. e (d. coincident). Starea a doŭa lucrurĭ care coincid potrivire simultaneitate: coincidentza sosiriĭ shi plecariĭ trenurilor.

coincidéntza s. f. g.d. art. coincidéntzei; pl. coincidéntze

coincidéntza s. f. → incidentza

coincidentza tze.

COINCIDÉNTZA s. 1. v. concordantza. 2. potriveala potrivire (pop.) loveala. (E o simpla ~.)

COINCIDENTZA s 1. concordanta echivalentza (livr.) congruentza. (~ unor elemente.) 2. potriveala potrivire (pop.) loveala. (E o simpla ~.)

Coincidentza ≠ incoincidentza necoincidentza