opțiuni
  • info

8 definiții pentru cofiță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.

COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.

cofíță1 sf [At: ANON. CAR. / V: (Mol) coci~, cohi~ / Pl: ~țe / E: cofă + -iță] 1 (Trs; Ban; înv) Căniță de băut Si: cofă (1). 2-3 Cofă (3) mică, cu care se aduce apă sau se duc bucatele la câmp. 4-6 (Pex) Conținutul cofiței1 (1-3). 7 (Spc) Păcomiță. 8 (Îe) A lovi pe cineva peste ~ța cu ouăle A-l atinge tocmai unde-l doare. 9 Măsură de capacitate conținând cam o optime dintr-o cofă (1).

COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; donicioară. Must ca al meu n-a adus Ioana... se lăuda Tănăsoaia, punînd cofița la umbră. CAMILAR, TEM. 286. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, V; I 47. Purtînd cofița cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lîngă junii sămănători. ALECSANDRI, P. III 45.

cofíță f., pl. e. Cofă mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe

cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COFÍȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

COFIȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

Intrare: cofiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cofiță
  • cofița
plural
  • cofițe
  • cofițele
genitiv-dativ singular
  • cofițe
  • cofiței
plural
  • cofițe
  • cofițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cofiță, cofițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cofă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cofăiel cofăieș donicioară
    • format_quote Must ca al meu n-a adus Ioana... se lăuda Tănăsoaia, punînd cofița la umbră. CAMILAR, TEM. 286. DLRLC
    • format_quote Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Purtînd cofița cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lîngă junii sămănători. ALECSANDRI, P. III 45. DLRLC
etimologie:
  • Cofă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.