CÓDINĂ, codini, s. f. (Pop.). 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine. – Coadă + suf. -ină.

codină sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / A și: (1) codină / Pl: (rar) ~ni / E: coadă + -ină] (Pop) 1 Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada (1) oilor. 2 (Bot; reg) Coada(167)-vulpii (Alopecurus geniculatus). 3 Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine Si: goz, zoană. 4 (Fig) Drojdia societății. 5 Lemne rămase acolo unde se prelucrează lemnul Si: (pop) huci, hebedig, vreascuri.

CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.

CÓDINĂ s. f. (Popular) 1. Lînă de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada animalelor. Prețurile linii codină vor fi reduse cu 50%. B.O. 1951, 992. 2. Grîu de calitate inferioară (folosit mai ales ca hrană pentru păsări).

CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină

còdină f. 1. lână tunsă dela coadă; 2. Mold. ceea ce cade dela vânturarea grăunțelor; 3. plantă din fam. gramineelor, crește prin livezi și fânețe (Alopecurus pratensis).

códină f., pl. ĭ și e (d. coadă cu sufixu slav -ină). Lînă rămasă de la dărăcit (V. coditură). Gozurĭ, rămășiță de la vînturatu grînelor (V. coșolină). Coada vulpiĭ, o plantă (V. coadă).

códină (pop.) s. f., g.-d. art. códinii; pl. códini

códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini

códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. -

CÓDINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)

CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.

CODINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lîna de calitate inferioară.)

codină s. v. COADA-VULPII. PLEAVĂ.

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele și capul oilor); miezură. 2. rămășiță de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. știulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămășițe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care crește prin livezi și fânețe.

codínă, codine, s.f. – (reg.) Boabe de grâu sau de porumb amestecate cu gunoaie; resturi de la vânturatul grânelor, rămășițe. ♦ (top.) În codini, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din coadă + suf. -ină (Scriban, MDA).