opțiuni
  • info

14 definiții pentru codicil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

codicíl sn [At: CAT. MAN. X, 38 / V: ~cél, ~chél, ~chíl / Pl: ~e, ~uri / E: fr codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.

CODICÍL, codicile, s. n. Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – Pl. și: codiciluri.

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].

CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)

CODICÍL ~e n. jur. Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille lat. codicillus

codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament.

*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!codicíl s. n., pl. codicíle

codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri

codicil, pl. codicile

codicil.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)

CODICIL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)

Intrare: codicil
codicil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codicile
  • codicilele
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codicile
  • codicilelor
vocativ singular —
plural —
codicil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codiciluri
  • codicilurile
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codiciluri
  • codicilurilor
vocativ singular —
plural —
codicil3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codicil
  • codicilul
  • codicilu‑
plural
  • codicili
  • codicilii
genitiv-dativ singular
  • codicil
  • codicilului
plural
  • codicili
  • codicililor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codicil, codicilesubstantiv neutru

  • 1. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: catastișel răvășel
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.