opțiuni
  • info

9 definiții pentru cocioc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec.

cocióc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace și ~uri / E: cf rs коча „deal mic pe care au crescut iarbă și mușchi (mai ales prin locuri mlăștinoase)”] (Reg) 1 Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2 Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa.

COCIÓC, cocioace, s. n. (Regional) 1. Nămol vegetal, amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; coșcovă (2). Bucurie mare n-avem cu lacu, că să prinde numai pește d-ăl mic, că ăl mare... să bagă la cocioace. STĂNOIU, C. I. 82. 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unui fluviu.

cocĭóc n., pl. oace și urĭ (orig. neșt.). Sud (Ant. F. I.)[1]. Insulă de plaur plutitoare, numită și coșcovă și mogîldan (Dun.): peștele să bagă la cocĭoace, pescariĭ pitesc raciĭ pin cocĭoace (VR. 1927, 5, 156), pîn ce cocĭocurĭ se nutreaŭ (niște vulturĭ) știa sfintu (Chir. CL. 1912, 1202). Baltă de apă stagnantă cu aniĭ care nu se primenește de cît cînd vine unda mare. corectată

  1. Ant. I→Ant. F. I. — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocióc s. n., pl. cocioáce/cociócuri

cocióc s.n., pl. cocioáce / cociócuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCIÓC s. v. insulă plutitoare, ostrov, plaur, plavie.

cocioc s. v. INSULĂ PLUTITOARE. OSTROV. PLAUR. PLAVIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocióc (cociócuri), s. n. – 1. Mlaștină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicație nu se potrivește cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”.

Intrare: cocioc
cocioc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocioc
  • cociocul
  • cociocu‑
plural
  • cocioace
  • cocioacele
genitiv-dativ singular
  • cocioc
  • cociocului
plural
  • cocioace
  • cocioacelor
vocativ singular —
plural —
cocioc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocioc
  • cociocul
  • cociocu‑
plural
  • cociocuri
  • cociocurile
genitiv-dativ singular
  • cocioc
  • cociocului
plural
  • cociocuri
  • cociocurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocioc, cocioace / cocioc, cociocurisubstantiv neutru

  • 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coșcovă ostrov plaur plavie
    • format_quote Bucurie mare n-avem cu lacu, că să prinde numai pește d-ăl mic, că ăl mare... să bagă la cocioace. STĂNOIU, C. I. 82. DLRLC
  • 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.