COCHÉT A cochetzi te adj. 1. (Despre oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de sex opus) mai ales printro imbracaminte ingrijita eleganta printro comportare atragatoare; (despre manifestarile oamenilor) care exprima tradeaza cochetarie. 2. Care are un aspect placut ingrijit. Interior cochet. Din fr. coquet.

cochét ~a a [At: NEGRUZZI S. I 55 / Pl: ~etzi ~e / E: fr coquet] 1 (D. oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de sex opus) mai ales printro imbracaminte ingrijita eleganta printro comportare amabila. 2 (D. manifestarile oamenilor) Care exprima sau tradeaza cochetarie. 3 (D. obiecte) Elegant.

COCHÉT A cochetzi te adj. 1. (Despre oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de sex opus) mai ales printro imbracaminte ingrijita cautata printro comportare atragatoare; (despre manifestarile oamenilor) care exprima tradeaza cochetarie. 2. (Despre obiecte) Dragalash gratzios elegant agreabil placut. Interior cochet. Din fr. coquet.

COCHÉT A cochetzi te adj. 1. (Mai ales despre femei) Care cauta sa placa prin felul de a se purta shi prin imbracamintea ingrijita cautata; care uzeaza de cochetarie pentru a provoca interesul. Cocheta frivola orbita de vanitate eram convinsa k chemarea mea pe lume e sa stralucesc prin baluri. VLAHUTZA O. A. II 62. Cind cocheta deal tau umar tzi se razima copila Dacai inima shi minte te gindeshte la Dalila. EMINESCU O. I 159. ◊ (Adverbial) Se imbraca cochet. ▭ Parca mi te vad dragutza K imi zbori shi mi te scap Stind pe gard privind la mine Ai tot da cochet din cap. EMINESCU O. IV 369. ◊ (Substantivat f. peiorativ) Tot focul amorului tinar tot delirul junetzei cei mai inflorite leam cheltuit in adimenirile unei cochete. NEGRUZZI S. I 55. 2. (Despre obiecte) Dragalash gratzios elegant. Casa insuratzeilor parea shi ea tinara shi cocheta cu ferestrele pline de flori rizind la soare. SADOVEANU O. IV 109. Iar prin crengile cochete [iarna] Flori de marmura anina O ghirlanda de buchete Care tremuran lumina. TOPIRCEANU S. A. 31. Florile improspatate ridicau in soare cochetele capete copilaroase shi ochii lor plini de reci shi zadarnice lacrime. EMINESCU N. 71.

COCHÉT A adj. s.m. shi f. 1. (Persoana mai ales femeie) care foloseshte tot felul de mijloace pentru a placea pentru a seduce; (persoana) imbracata cu gust eleganta cu purtari ingrijite care doreshte sa placa sa fie admirata. 2. (Despre lucruri) Dragutz ingrijit elegant gratzios. [< fr. coquet].

COCHÉT A adj. 1. care foloseshte tot felul de mijloace pentru a placea a seduce; imbracat cu gust elegant care doreshte sa placa sa fie admirat. 2. (despre lucruri) dragutz ingrijit gratzios. (< fr. coquet)

COCHÉT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre persoane) Care cocheteaza; preocupat de ideea de a placea unei persoane de sex opus. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota elegantza; cu purtare placuta. Gest ~. Zambet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizeaza prin elegantza; cu aspectul placut. Mobilier ~. Interior ~. Vila ~ta. /<fr. coquet

cochet a. 1. care cauta sa placa sa arate frumos; 2. gratzios elegant.

*cochét a adj. (fr. coquet d. coqueter a cocheta). Care se imbraca elegant shi cauta sa placa: femeĭe cocheta. Gratzios elegant: o casa cocheta. Adv. Cu cochetarie.

cochét adj. m. pl. cochétzi; f. cochéta pl. cochéte

cochét adj. m. pl. cochétzi; f. sg. cochéta pl. cochéte

COCHÉT adj. v. gatit.

COCHET adj. aranjat dichisit elegant ferchesh ferchezuit gatit ingrijit spilcuit (pop. fam. shi depr.) sclivisit (pop.) dres (Transilv. shi Ban.) cinash (Transilv.) nialcosh (turcism inv.) muchelef. (Un tinar ~.)

cochét (cochéta) adj. Care cauta sa placa printrun aspect ingrijit cautat. Fr. coquet. Der. cocheta vb.; cochetarie s. f. din fr.